158 – Fabulă

Atunci, toți copacii au zis spinului: „Vino tu și împărățește peste noi!” Judecători 9:14

Iată că Scriptura conține și fabule, nu atât de multe câte ar dori dușmanii ei, dar suficiente pentru a legitima acest tip de specie literară ca mijloc de exprimare și transmitere al adevărului. Fabula este o poveste închipuită prin care povestitorul dorește să ilustreze o realitate care ar fi mai puțin luată în seamă, dacă ar fi fost descrisă în mod obișnuit. Fabula permite mesagerului să sublinieze și să accentueze anumite aspecte ale realității, folosind personificarea și hiperbola prin care atenția și imaginația ascultătorilor sunt mai puternic impresionate, iar mesajul este mai bine ascultat. Dacă mai punem la socoteală și nuanța ironică sau chiar și numai umoristică, atunci fabula devine un instrument eficace de identificare și combatere a relelor sociale.

Iotam, singurul fiu legitim supraviețuitor, dintre cei șaptezeci de urmași ai lui Ghedeon, a dorit să atragă atenția locuitorilor din Sihem cu privire la demersul nedrept și criminal al acestora atunci când l-au înscăunat pe Abimelec împărat, în loc să ofere această onoare unui urmaș legitim al izbăvitorului de neam, care a fost Ierubaal (Ghedeon). Apreciind că locuitorii Sihemului sunt destul de puternic manipulați de Abimelec, și destul de părtinitori când era vorba de a judeca lucrurile cu dreptate, Iotam creează o fabulă a încoronării în care nici un pom roditor nu dorește să fie împărat, iar când vine rândul spinului, acesta își oferă umbra sa subțire și apoi focul său nimicitor, celor care doresc să-l aibă căpetenie.

În mod interesant, fabula s-a transformat în profeție, în sensul că între locuitorii Sihemului și Abimelec s-a iscat o neînțelegere serioasă care a dus în cele din urmă la sfârșitul rușinos al acestuia, dar și a locuitorilor din Sihem. Ironia lui Iotam s-a transformat în tragedie pentru ascultătorii nerezonabili ai fabulei sale. Când adevărul exprimat în forme foarte expresive nu găsește urechi și inimi binevoitoare, o tragedie se poate întâmpla oricând, și acum ca și atunci.

Articolul 158 – Fabulă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro