159 – Gafă

Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieșit să vadă fetele țării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul țării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit-o. Geneza 14:1,2

Cele mai multe gafe apar în situația în care oamenii nu sunt familiarizați cu valorile culturale ale celor cu care interacționează din punct de vedere social. Unele gafe pot fi trecute cu vederea mai ușor și fără consecințe prea mari, dar sunt unele gafe, ca cea de mai sus, care au consecințe foarte serioase.

Fapta lui Sihem constituia un comportament social tolerat în propria sa cultură, dar când el nu ia în calcul gravitatea faptei sale din perspectiva valorilor culturale ale Dinei, nu este de mirare că frații ei plănuiesc și pun în aplicare un plan extrem de sângeros de răzbunare a onoarei rănite a sorei lor, a familiei lor și a credinței lor religioase.

Atunci când oamenii de diferite credințe locuiesc împreună în același spațiu geografic, se impune o atentă cunoaștere reciprocă a acestora pentru a evita gafele serioase care se pot produce. Viața diplomatică și misiunea religioasă iau în calcul foarte serios potențialul de scandal pe care îl poate produce o eventuală gafă. A învăța din pățite poate fi extrem de costisitor în acest domeniu. De aceea, cel mai bun mod de a proceda este evitarea gafelor și nu refacerea relațiilor afectate de acestea.

Dacă francezii, de exemplu, ar fi puțin mai atenți cu sensibilitățile musulmanilor când este vorba de caricaturile liderilor religioși ai acelora care locuiesc în mijlocul lor, ar putea fi cruțate un număr de vieți care se pierd astfel fără rost, așteptând ca urmașii lui Mahomed să prindă gustul glumelor nesărate ale unui popor pentru care nu mai este nimic sfânt sau venerabil.

Prevederea și învățarea din cărți, mai înainte de a învăța din pățite poate duce la evitarea gafelor cu toată cohorta de neplăceri și neajunsuri ale acestora. Deci, mai bine să învățăm din greșelile altora, decât să ne aventurăm în propria noastră aventură a cunoașterii, gândind că totul se rezolvă din mers. S-ar putea ca să aibă cine să meargă mai departe, dacă gluma se îngroașă prea tare.