100 de zile de rugaciune

160 – Habotnicie

Nu fi prea neprihănit și nu te arăta nici prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur? Eclesiastul 7:16

Toate lucrurile au o vreme și o măsură, iar exagerarea și excesul nu sporesc nici calitatea și nici cantitatea lor, ci, dimpotrivă, dăunează grav atât intereselor celor care le promovează cât și celor care se află în zona de influență și acțiune a acestora.

În acest loc nu este vorba despre nici despre neprihănire și nici despre înțelepciune, ci despre lipsa acestora. Expresiile „prea neprihănit” și „prea înțelept” au o ușoară încărcătură ironică. Ele nu se referă la o situație în care cineva a depășit nivelul posibil de neprihănire și înțelepciune, ci la cineva care vrea să pară mai neprihănit decât ceilalți neprihăniți și mai priceput decât cei mai competenți oameni. Dar de la a dori să fie supra neprihăniți și super înțelepți și până la a dobândi acest statut este o cale imposibilă pe care nu o poate străbate nimeni, niciodată.

Cel mai înalt nivel de neprihănire și înțelepciune pe care îl poate dobândi cineva este desăvârșirea după modelul staturii plinătății lui Isus Hristos și care se poate obține numai prin credința în El. Acesta se caracterizează printr-o modestie autentică prin care subiectul este protejat de dorința de a fi mai bun decât ceilalți ci, dimpotrivă, o mai profundă conștientizare a păcătoșeniei permanente a celui mântuit, până în momentul proslăvirii sale. Această percepție îl face modest și nobil, exact la polul opus al celui care se crede mai sfânt și mai competent decât ceilalți.

Acest pasaj biblic vrea să combată zădărnicia efortului omenesc de a atinge performanțe spirituale imposibile prin exces de zel și prin tot felul de exagerări. Poate că chiliile spânzurate prin locuri ascunse, sălbatice și riscante impresionează turiștii, dar am impresia că Dumnezeu privește cu compasiune și tristețe asemenea aventuri inutile ale credinței care are nevoie să abandoneze efortul personal ca izvor al mântuirii și să ia și să bea apa vieții fără dar și fără plată, direct din mâna Celui care ține toate lucrurile în mâna Sa.

Articolul 160 – Habotnicie apare prima dată în Redesteptare si reforma.