100 de zile de rugaciune

161- Iad

Ci temeți-vă mai degrabă de Cel care poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă. Matei 10:18

Una dintre cele mai controversate discuții teologice este cea cu privire la starea morților cu toate implicațiile pe care le aduce cu sine aceasta. Creștinismul a colecționat tot felul de concepții nebiblice despre acest subiect, pe care le-a integrat în cele mai multe teologii sistematice. Toate elementele acestea ar putea fi evitate, dacă Biblia ar fi citită fără prejudecăți, fără preconcepții și cu dorința sinceră de a înțelege învățătura ei curată și simplă. Teoria aceasta este logică și convingătoare, dar în realitatea practică, lucrurile nu sunt atât de ușoare. Suntem cu toții marcați de moștenirea spirituală și de mediul cultural, care nu sunt așa cum ne-am fi dori să fie. În acest caz se impune o decizie de fidelitate față de ce spune Dumnezeu și dispoziția de a primi lucrurile așa cum sunt, și de a schimba ceea ce nu se potrivește. Ispita noastră este de a face invers, și anume, să interpretăm ceea ce citim în lumina înțelegerii pe care o avem deja.

Referitor la iad, Biblia declară simplu că cei nemântuiți și pierduți vor fi mistuiți de focul zilei de apoi unde flacăra nu se poate stinge atâta vreme cât mai are ceva de consumat. Când există  aluzii la veșnicia acestui proces, accentul nu se referă la nesfârșirea timpului și la efectele ireversibile ale acțiunii acestui foc. Moartea a doua, ca și prima moarte este o stare de inconștiență, diferența dintre ele este că în timp ce după prima moarte vine dimineața învierii, după a doua moarte nu mai vine nimic. Nu poate fi și moarte veșnică și suferință veșnică, dintr-o mie de motive biblice, logice și de bun simț.

Gheena este un nume foarte practic și ilustrativ al iadului. Cuvântul vine de la Valea lui Hinom unde erau arse gunoaiele Ierusalimului. Cuvântul este folosit pentru a face aluzie la procesul de eradicare a păcatului prin focul judecății de apoi. Astăzi, nimeni nu mai poate vedea focul mocnit din Valea lui Hinom pentru că el și-a încetat existența în momentul în care nu a mai fost alimentat cu gunoaie. Prin analogie, iadul va înceta când își va fi isprăvit lucrarea.

Alteori iadul este asimilat cu locuința morților și atunci analogiile trebuie reglate în mod corespunzător cu ceea ce spune Biblia despre acest subiect. Teama de toate aceste amenințări se poate compensa simplu cu temerea de Dumnezeu care aduce lumină, siguranță și speranță.

 

Imagine de Jan Steiner de la Pixabay 

 

Articolul 161- Iad apare prima dată în Redesteptare si reforma.