100 de zile de rugaciune

162 – Îmbrăcăminte

Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar a scos apă și a adăpat turma”.  Exodul 2:19

Fetele lui Ietro nu aveau de unde să știe cine era gentlemanul care le-a apărat de păstori și care a adăpat turma pe care o îngrijeau. Cel mai simplu mod de a-l identifica a fost să se uite la hainele pe care le purta. Judecând după îmbrăcăminte, Moise era un egiptean, dar nu totdeauna îmbrăcămintea spune totul despre cineva. Dacă lupul este îmbrăcat într-un cojoc din piele de oaie cu lână cu tot, nu înseamnă că lupul este oaie. Aparența spune numai o parte a poveștii cuiva. Partea cea mai importantă a identității se află în sufletul lui, pe care nu-l poate vedea nimeni și nici nu-l poate evalua, decât numai prin intermediul cuvintelor, gesturilor, cunoștințelor, deprinderilor, eventual al caracterului, dar și acesta se descoperă în timp, nu dintr-odată.

Cu toate că îmbrăcămintea este destul de superficială în ce privește valoarea personală, nu am putea spune că ținuta cuiva este un lucru lipsit de importanță. Ea reprezintă gusturile, orientarea personală, poziția socială sau chiar gradul de putere sau autoritate, dacă ne gândim la ținuta militară, de exemplu. Mai nou, chiar și numele apare pe ecusonul atașat direct de haina militară alături de gradul, arma sau specialitatea fiecărui ostaș.

Îmbrăcămintea reprezintă un puternic simbol cu valoare spirituală, cum ar fi haina de nuntă sau hainele albe ale neprihănirii prin credință. Semnificația hainelor pe care le poartă mântuiții nu este o simplă aparență a vieții spirituale, este chiar esența ei. Ele reflectă identitatea însăși a celor sfinți. Haina neprihănirii nu poate fi îmbrăcată din greșeală sau purtată numai la paradă sau în zilele de sărbătoare. Nimeni nu se poate prezenta îmbrăcat cu hainele altcuiva, pentru că este vorba despre identitatea spirituală a celui care le poartă.

Hainele neprihănirii se pot murdări, păta sau deteriora, dar ele trebuie aduse la starea de perfecțiune fără a fi dezbrăcate sau schimbate cu altele noi sau curate. Ele nu pot fi abandonate și uitate undeva în garderobă. Ele se află zi și noapte la purtător care are responsabilitatea de a le avea tot timpul curate și bine întreținute. Mijloacele harului sunt puse permanent la dispoziție în mod abundent și la prețuri cât se poate de accesibile, pentru ca oricine dorește să poată beneficia de ele.

Articolul 162 – Îmbrăcăminte apare prima dată în Redesteptare si reforma.