163 – Jaf

A venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat ca să-ți dau de știre”. Iov 1:14, 15

Jaful este o faptă cu un mare grad de criminalitate, pentru că nu este doar luarea unor bunuri care aparțin altcuiva, ci și folosirea forței în mod violent care poate merge până la suprimarea vieții deținătorului de drept sau a custodelui bunurilor furate.

În mod evident, sabeenii care au năvălit asupra turmelor și păstorilor lui Iov erau sub directa coordonare a lui Satana. El însuși este un geniu hoț și ucigaș, iar cei care se comportă ca el sunt sub directa lui influență și coordonare. Oricât ar fi de mare gradul de implicare al geniului răului în actele de jaf și tâlhărie, elementul uman nu se poate disculpa suficient pentru a evita responsabilitatea și consecințele faptelor sale.

În orice cultură, jaful este reprimat de sistemul de justiție și incriminat ca o faptă cu totul inacceptabilă și din care afară de rea și ticăloasă. Literatura și arta în general pot vorbi cu oarecare însuflețire despre piraterie sau despre haiducie ca un mecanism de reglare a decalajelor sociale și de întoarcere a mijloacelor materiale la cei care le-au produs cu munca și sacrificiul lor, mijloace care au fost preluate cu ajutorul mecanismelor sociale, de către cei puternici și hrăpăreți, și totuși aceste fenomene sunt combătute cu vehemență de instituțiile statului care veghează la liniștea și protecția cetățenilor și a proprietăților acestora.

Biserica are o datorie sfântă în a combate acest tip de nedreptate socială, prin învățăturile pe care le transmite, prin mijloacele ei specifice, prin condamnarea deschisă a acestui tip de fapte rele și pe cei care le practică sau le tolerează. Ea mai trebuie să aibă grijă și de victimele rămase de pe urma acțiunilor de jaf și tâlhărie, dar partea cea mai complicată a responsabilității bisericii este cea cu privire la recuperarea celor care s-au dedat la asemenea fapte. Dumnezeu oferă tuturor păcătoșilor de orice fel, inclusiv tâlharilor, un loc în împărăție, după ce aceștia se vor fi pocăit și se vor fi lăsat de faptele lor cele rele.

Articolul 163 – Jaf apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro