Însă și de data aceasta Faraon și-a împietrit inima și nu a lăsat poporul să plece. Exodul 8:32
În ultimă instanță, macazul este un punct care desparte două linii cu destinații diferite. Redus la esență, punctul acesta este atât de mic încât rămâne cu mult sub mărimea unui vârf de ac. De fapt, popular, macazul mai este numit și ac, iar manevrantul care schimbă macazul mai este numit și acar.
Nu știm exact unde este vârful de ac din inima lui Faraon, dar vedem cum în mod repetat acesta schimbă macazul. Când este copleșit de dovezile puterii lui Dumnezeu, Faraon pare a se supune și a recunoaște superioritatea Acestuia, promițând eliberarea lui Israel. Când trec plăgile una după alta și lucrurile par a intra în normal, potentatul revine la vechea sa îndărătnicie de a-l reține pe Israel captiv. Oscilația sa este semnul indispoziției inimii sale de a recunoaște și a se supune lui Dumnezeu. Foarte interesant, Moise notează că Faraon și-a împietrit inima, ceea ce era o acțiune voluntară și că Dumnezeu i-a împietrit inima, ceea ce era o atitudine involuntară.
Ca și Tutmosis sau Tutmes al IV-lea, fiecare dintre noi schimbăm macazul propriei vieți, iar în acest proces există un factor extern și unul intern care determină atitudinile noastre. Pentru factorul intern și subiectiv avem responsabilitate completă. Pentru elementul conjunctural putem face ceva ca să modificăm perspectiva. Putem alege cine să ne influențeze.
Putem alege să lăsăm sufletul umbrit de influența malefică a geniului rău, sau putem alege călăuzirea Duhului în lumină. Aceasta este o alegere care desparte viața de moarte. Acesta este macazul esențial al vieții noastre. Cine ne va influența deciziile? Care este poziția macazului nostru față de calea dreaptă care duce la mântuire prin Isus Hristos?
Articolul 168 – Macaz apare prima dată în Redesteptare si reforma.