170 – Nabab

Regele Solomon i-a întrecut în bogăție și înțelepciune pe toți regii pământului. 2 Cronici 9:22 NTR

Una dintre semnificațiile titlului de „nabab” este aceea de om bogat aflat într-o poziție socială foarte privilegiată. Nababul se bucură de respect și este admirat de un număr foarte mare de oameni. Situația sa este râvnită de mulți, ceea ce înseamnă că se află nu numai în centrul atenției prietenilor ci și a dușmanilor. În ciuda invidiei acestora din urmă, nababul nu se teme de răutatea oponenților pentru că statutul său îi conferă suficientă protecție și ocrotire. În jurul nababului se învârt o sumedenie de oameni care își găsesc rostul tocmai datorită acestuia care le oferă o slujbă și  rațiune personală de a fi.

Regele Solomon se potrivește foarte bine acestui model. El reprezintă punctul culminant al monarhiei lui Israel, iar această poziție era reprezentată nu numai de bogățiile materiale acumulate în timp relativ scurt, ci și de faima înțelepciunii sale excepționale. Aflat în această condiție, Solomon s-a putut dedica îndeletnicirilor culturale și muncii de creație. El a cules și a alcătuit câteva mii de proverbe, a scris o carte de filozofie a vieții: Eclesiastul, un poem de dragoste care poate fi considerat o capodoperă a genului, și un psalm.

Nababul Solomon nu a avut parte de războaie, iar principala sa realizare rămâne construirea și dedicarea primului templu de la Ierusalim. Cu toată faima și cu toate faptele și realizările sale, Solomon nu a fost însă scutit de „demonul amiezii” care este  depresia. Cartea Eclesiastul exemplifică în modul cel mai concludent acest tip de suferință. Exclamația sa devenită laitmotiv al cărții: „O deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune”, exprimă tristețea specifică sufletului bântuit de deznădejde și lipsa de sens, aduse de deprimare.

Banii nababului îl pot apăra de grijile vieții, dar nu-l pot scuti de suferințele inerente ale ființei. Mulțumirea și recunoștința omului de rând se dovedesc a fi mai eficiente decât muntele de bani al nababului.

Articolul 170 – Nabab apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro