173 – Oaspete

Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra și voi mânca cu el, și el cu mine Apocalipsa 3:20 NTR

Această imagine profetică ne este foarte familiară, dar semnificațiile ei sunt departe de a fi epuizate. Cu cât zăbovim mai mult asupra ei cu atât sensurile descoperirii dumnezeiești sunt mai profunde și mai captivante.

Un Oaspete binevoitor și bun zăbovește de multă vreme, în mod activ, la ușa vieții noastre, El Însuși este ușa prin care avem acces la viață, viață prosperă și îmbelșugată, viață veșnică și binecuvântată. Ne desparte un simplu gest de interes și bunăvoință, de binecuvântata noastră speranță. El folosește toate posibilitățile să ne atragă atenția. Ciocănește, strigă, se mișcă prin dreptul ferestrelor ca să știm că n-a plecat și are ceva vital, important să ne transmită.

Uneori, ne vorbește în șoaptă, dacă avem nevoie de căldură sufletească, alteori ridică tonul dacă urechea noastră este surdă sau blocată de vreun dop de cerumen. Răbdarea divină Însăși, întruchipată, este pusă la lucru pentru a ne ajuta să-I distingem intențiile și posibilitățile.

Dacă ne decidem să tratăm inițiativa Sa cu interes și prioritate, începem să distingem dragostea pe care este nerăbdător să ne-o arate, în situația în care noi suntem atât de doritori și dependenți de ea. Apăsăm pe clanță din interior, că de afară nu o poate nimeni acționa, nici chiar El Însuși, Proprietarul. El ne-a dat toate cheile pe mână ca să fim în siguranță cu privire la respectarea vieții private și la inviolabilitatea domiciliului. Este foarte bine așa, din moment ce sunt atât de mulți șarlatani și spărgători prin zonă.

Apăsăm pe clanță și… surpriză, Oaspetele ne umple casa de lumină, bucurie și frumos. În timpul cinei pe care El Însuși o comandase deja pentru noi doi, avem diferite subiecte de discuție. Unele ne sunt cam incomode, precum discuția Lui cu femeia din Samaria, dar toate discuțiile au un final fericit. În cele din urmă, El ne aduce surpriza, surprizelor, o propunere de căsătorie și un inel de logodnă. Suntem invitați la propria nuntă, care poate începe chiar acum, pentru a nu se mai sfârși niciodată.

Imaginea Ray House

Articolul 173 – Oaspete apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro