176 – Sabat

Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor. Evrei 4:9-11 NTR

Acest pasaj biblic a fost și este mărul discordiei pentru mulți cercetători și interpreți ai Scripturii. Dacă avem disponibilitatea sufletească de a vedea ce spune Dumnezeu aici, lucrurile nu sunt deloc complicate. Aici nu este vorba despre modificarea zilei de odihnă, așa cum unii cititori înclină să creadă, din lipsă de argumente valide și solide. Aici este vorba despre odihna sufletească a mântuirii, despre care Sabatul Domnului este dat ca o pildă și ca o ilustrație.

În ziua a șaptea Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse în cele șase zile ale creației. Odihna Sa nu este în primul rând o descătușare fizică de stresul și concentrarea psihică a actului creator. În atotputernicia Sa există suficiente resurse pentru a nu ajunge la epuizare fizică sau, și nervoasă. Sensul odihnei Sale este îndreptat spre contemplarea lucrării realizate, cu mulțumire și încântare și împărtășirea acestei bucurii cu Adam și Eva, proaspăt aduși la existență.

Pentru tânăra pereche, Sabatul a fost prima lor zi de viață și aceasta a fost o zi de sărbătoare și înălțare sufletească. Cele două binecuvântări perene și supreme au fost oferite de Dumnezeu la pachet.

În Evrei 4 discuția este despre odihna sufletească pe care o dăruiește Dumnezeu tuturor celor care pot aprecia acest lucru. Așezarea lui Israel în țara promisă nu a fost o reușită deplină din cauza neascultării poporului ales. Lipsa disciplinei naționale de a lua în posesie întreg teritoriul atribuit și șovăiala de a opera toate reformele poruncite, a prelungit agonia instalării până târziu pe vremea lui David. Această situație este o ilustrație profundă despre amânarea cronică pe care poporul lui Dumnezeu din toate timpurile este ispitit să o repete cu toate neajunsurile sale. Să ne mobilizăm și să ne grăbim să facem tot ce așteaptă Dumnezeu de la noi pentru a ne putea bucura de odihna Sabatului profund al mântuirii.