181 – Vacant

Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales. Faptele 1:24 NTR

Imediat după întoarcerea de pe Muntele Măslinilor, unde au asistat la înălțarea la cer a Maestrului lor, ucenicii s-au întors în camera de sus din casa Mariei din Ierusalim și s-au pus serios pe treabă. Ca și când Învățătorul nu le spusese nimic despre ce și cum trebuie ei să facă, ucenicii  au considerat că prima urgență era să completeze postul vacant din numărul celor doisprezece.

Modul în care a decurs alegerea respectă un tipar care lasă impresia de organizare și corectitudine, dar acest proces suferă de un defect profund. După proba timpului, acțiunea lor pare pripită și neinspirată, în ciuda străduinței lor de a afla care era voia lui Dumnezeu cu privire la  cel de-al doisprezecelea ucenic. Dacă ar fi recurs la o sesiune de rugăciune pentru călăuzire și iluminare, nu se poate să nu-i fi venit în minte unuia dintre ei ideea de a aștepta cu răbdare un semn, o poruncă, o descoperire în legătură cu postul vacant. De departe se observă încă aplecarea lor spre forme în detrimentul unei experiențe profunde de conducere și călăuzire divină.

După adunarea administrativă din camera de sus, Matia nu apare în vreo cronică având un rol de talia unui apostol, măcar că lista celor doisprezece îl cuprindea și pe el. Nu suntem prea siguri că ce au decis apostoli alegându-l pe Matia, corespunde cu ceea ce intenționa Dumnezeu să facă la vremea cuvenită. Camera de sus se preta mai bine pentru adunări de rugăciune și consacrare, decât pentru ședințe administrative. Când avea să vină Făgăduința Tatălui, deciziile care aveau să fie luate erau, fără îndoială fapte ale Duhului cu toate binecuvântările incluse.

Alegerea celor șapte diaconi, conciliul de la Ierusalim, sau alte adunări de lucru ale bisericii privind distribuirea câmpului misionar sau formarea echipelor de lucru, purtau amprenta divină, pe când alegerea lui Matia nu inspiră aceeași certitudine. Completarea locului vacant nu era o urgență și nici o prioritate, dar ucenicii simțeau nevoia să înceapă cumva programul lui Dumnezeu pentru ei. Marea lor nevoie, ca și a noastră era și este întărirea relației personale cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Toate celelalte lucruri vor veni pe deasupra.

Photo by Ray House

Articolul 181 – Vacant apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro