182 – Zădărnicie

Porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă și fără nici un beneficiu. Evrei 7:18 NTR

Scriind Evreilor, Pavel vorbește despre zădărnicia faptelor Legii de a conferi o neprihănire pe care o cere și o așteaptă Dumnezeu. Mulți cititori ai acestui pasaj răsuflă ușurați la gândul că Decalogul a fost abolit la cruce, iar acum nu mai suntem sub acest îndrumător, având libertatea de a trăi în afara prescripțiilor legale ale Vechiului Testament.

Zădărnicia Legii nu înseamnă însă anularea cerințelor ei, ci doar schimbarea modalității de a obține neprihănirea. Sistemul jertfelor conforme Leviticului a fost înlocuit de Marea Jertfă a Mielului lui Dumnezeu și neprihănirea care se capătă prin credință. Din această perspectivă Legea este zadarnică, dar rămân o mulțime de alte funcții ale Legii  care nu sunt deloc „fără nici un beneficiu”, ca să cităm versiunea Noii Traduceri în limba Română.

Însuși Învățătorul ne-a spus că nu a venit să anuleze ci să trăiască Legea în deplină armonie cu Tatăl. Spre deosebire de noi, El nu a avut nevoie de mijlocirea vreunei jertfe pentru a trăi în ascultare de Tatăl, deoarece El este fără păcat. Este foarte curios că la spălarea picioarelor, nu a cerut ca altcineva să-I spele picioarele, în timp ce El a spălat picioarele tuturor, inclusiv ale lui Iuda, și ne-a dat porunca să ne spălăm în mod periodic picioarele unii altora. Lecția este cât se poate de clară: avem nevoie de Altcineva să facă pentru noi ceea ce noi nu suntem în stare și anume să ne punem de acord cu Legea.

Ascultarea noastră autonomă de Lege este zadarnică din cauza naturii noastre căzute, de care nu ne putem elibera prin botez și nici prin spălarea picioarelor, care este o refacere a botezului. Numai ascultarea Lui în noi, prin credință, poate rezolva dilema: Cum poate un Dumnezeu drept să rămână drept în timp ce-l consideră pe păcătos drept, în timp ce păcătosul este încă un păcătos cu toate că este întors la Dumnezeu?  Acest mecanism nu desființează Legea, ci găsește soluțiile autentice la ecuația salvării, păstrând Legea la locul ei de etalon al neprihănirii și standard al caracterului divin, oglindit în viața celor ce-L ascultă pe Dumnezeu, prin credință, bineînțeles.

Photo by Ray House

 

Articolul 182 – Zădărnicie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro