185 – Baladă

În ziua aceea Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare. Judecători 5:1 NTR

Balada este o cântare populară prin care faptele unui sau unor eroi reali sau imaginari sunt povestite, rememorate și transmise posterității spre pomenire. Cântarea Deborei și a lui Barak se încadrează foarte bine la această categorie.

Balada Deborei și a lui Barak are o notă diferită de alte balade puse și aflate în circulație. În aceasta, locul central nu îl ocupă faptele și întâmplările eroilor, ci puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu. Practic, această baladă este un imn de proslăvire a lui Dumnezeu și nu un omagiu adus geniului militar sau strategic al generalilor combatanți. Aceasta este o trăsătură definitorie a tuturor cântărilor pe care le păstrează Biblia. Apropo, ceea ce face această baladă să intre în canonul Scripturii este tocmai această componentă evocatoare a puterii izbăvitoare a lui Dumnezeu.

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel, poporul s-a arătat gata de luptă! Binecuvântați pe Domnul! Ascultați, regi! Luați aminte domnitori! Eu, da eu voi cânta Domnului, voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:…” (vers. 2,3).

Recunoașterea proporțiilor dintre efortul omenesc și intervenția divină nu se află numai în construcția poemului, însăși istoria care stă la baza acestei balade păstrează acest echilibru. Toate personajele pozitive ale baladei se aflau într-o relație foarte avansată de călăuzire și protecție dumnezeiască. Putem să ne referim foarte simplu la căderea lui Sisera în mâinile unei femei casnice chiar foarte binevoitoare, Iael, soția chenitului Heber. Care ar fi fost sorții de izbândă într-o confruntare reală între cele două personaje? Practic zero! Și Totuși,  Iael înțelege că Dumnezeu îi dă în mână viața generalului și nu face altceva decât să se comporte cu bunăvoință și fermitate pe măsură. Lauda este numai a Domnului. Oamenii se bucură pur și simplu de binecuvântările lui Dumnezeu.

Imagine de PublicDomainPictures de la Pixabay

Articolul 185 – Baladă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro