100 de zile de rugaciune

186 – Balanță

Iată că era un cal negru iar cel care îl călărea avea în mână o balanță. Apocalipsa 6:5 NTR

Balanța este un instrument de măsură pentru evaluarea cantităților. Pe cele două talere ale balanței se așază cantitatea de măsurat și greutățile marcate corespunzător, pentru a obține o cântărire corectă. În acest context, călărețul de pe calul negru trebuia să cântărească o măsură de grâu și trei măsuri de orz pentru câte un dinar, dar nu trebuia să măsoare nici rodul măslinilor și nici rodul viei.

Rolul balanței în acest tablou profetic trebuie să fie înțeles în contextul întregii profeții. Seria sigiliilor ilustrează succesiunea blestemelor legământului încălcat de creștinismul apostat în perioada clasică, de la înălțare până la a doua venire. Călărețul negru folosește balanța în acest context. Grâul este cantitatea necesară pentru hrana zilnică a unui om, iar prețul este venitul mediu zilnic. Fără îndoială, imaginea vorbește despre sărăcie socială, dar și cea spirituală specifică perioadei de început a istoriei medievale. Orzul este de trei ori mai ieftin, dar probleme serioase sunt cu celelalte articole de hrană precum untdelemnul de măsline și vinul. Interdicția acestora arată severitatea foametei din perioada respectivă.

Penuria cerealelor de bază ne dă o sugestie despre amploarea suferinței spirituale. Pâinea Cuvântului este cu siguranță foarte rară, iar furnizarea ei de unele forțe reformatoare cum ar fi Valdenzii, reprezenta o adevărată aventură pe viață și pe moarte.

Balanța nu se limitează a evalua puținătatea resurselor ci se poate extinde și la cântărirea valorii oamenilor în perspectiva standardelor lui Dumnezeu. Deci, putem vedea în balanța călărețului negru atât pedeapsa fizică a sărăciei cât  și judecata divină a apostaziei.

Imaginea balanței ne menține trează conștiința judecății divine pe care trebuie să o păstrăm vie până la depășirea perioadei critice și așezarea neprihănirii veșnice.

Articolul 186 – Balanță apare prima dată în Redesteptare si reforma.