Israeliții au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul și Îl vom asculta!” Exodul 24:7 NTR
Legământul de la Sinai are o valabilitate limitată precizată de Însuși Dumnezeu chiar de la început. Adică, acesta este un legământ caduc. Când Israel s-a grăbit să promită că se va achita de partea care îi revenea în acest legământ, Dumnezeu i-a spus lui Moise că nu există nici un motiv de entuziasm colectiv, dintr-un motiv foarte simplu: calitatea slabă a vieții spirituale a sclavilor evrei scoși din Egipt. Promisiunea lor se baza pe o componentă foarte fragilă. Dumnezeu a știut cât de repede aveau să răsune ritmurile egiptene printre corturile lui Israel. Promisiunea publică avea să fie dată uitării surprinzător de repede.
Pe când coborau, Moise și Iosua de pe munte, în tabără se dezlănțuise deja potopul de desfrâu, împotriva promisiunilor înflăcărate promovate de Israel cu câteva zile mai devreme. Legământul de la Sinai nu a funcționat decât câteva zile. S-a dovedit a avea o existență caducă.
Orice legământ bazat pe aceleași condiții ca legământul de la Sinai are aceleași dificultăți de supraviețuire. Un legământ mult mai serios este acela în care Dumnezeu promite să schimbe inima și să o populeze cu noile valori ale Împărăției. Cea mai bună promisiune din partea noastră, în acest context este că vom cultiva zilnic o relație personală de calitate. Acest lucru este la îndemâna noastră și este responsabilitatea noastră. Ori de câte ori apare o anomalie în desfășurarea relației continue cu Dumnezeu, există riscul unui eșec spiritual.
Treaba noastră este să ne expunem amplu influenței Duhului Sfânt. Câtă vreme acest lucru continuă, suntem în siguranță în ce privește forța și consecințele legământului cu Dumnezeu. Umblarea lui Petru pe ape este cea mai bună demonstrație a modului în care funcționează economia credinței pentru a preveni caducizarea termenilor de funcționare al legământului personal cu Dumnezeu.
Articolul 188 – Caduc apare prima dată în Redesteptare si reforma.