194 – Echitabil

Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. Faptele 6:2

Ceea ce au vrut să spună apostoli nu înjosea cu nimic activitatea de slujire la mesele de obște. Lecția pe care le-o oferise în mod îmbelșugat și atot-convingător, Învățătorul oamenilor la Cina cea de taină a fost că cea mai umilă activitate poate fi ridicată la rang de ritual deosebit de semnificativ. Frângerea pâinii la mese se putea foarte bine transforma într-un asemenea ritual.

Chestiunea ridicată de apostoli a fost lista priorităților, iar în raport cu acest adevăr, nu era echitabil pentru ei să își folosească timpul și energia slujind la mese, în timp ce vestirea Cuvântului ar fi fost diminuată. Echitabil era ca organizația să se dezvolte și alți oameni competenți să fie implicați în sistem pentru eficientizarea lui. Drept și bine era ca șapte bărbați vorbiți de bine și plini de Duhul Sfânt să fie dedicați diaconiei, permițând apostolilor să se implice total în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Lucrarea de predicare a Evangheliei de astăzi poate fi supusă la numeroase critici. Echitabil este ca un număr de oameni consacrați, pregătiți și eficienți să se angajeze, fără nici o altă povară, în dezvoltarea bisericii, iar o armată de frați și surori vorbiți de bine și plini de Duhul Sfânt să se angajeze în timpul lor disponibil și cu energiile dăruite lor de Dumnezeu, în lucrarea bisericii care ar diminua eficiența specialiștilor. Judecați voi înșivă cum este echitabil de procedat!

Articolul 194 – Echitabil apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro