199 – Iama

Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu, care răcnește și caută pe cine să înghită. 1 Petru 5:8

Este foarte impresionantă această descriere a apostolului Petru cu privire la marea luptă în care suntem implicați fie că vrem, fie că nu vrem. Din imaginea prezentată rezultă că Satana este foarte puternic, dar nu-și poate folosi puterea să se repeadă în poporul lui Dumnezeu pentru a omorî, a răni și a distruge (a da iama) și atunci se mulțumește să dea târcoale și așteaptă ocazia când ar putea să facă rău cuiva. Deși descrierea este eclectică, ne putem da seama că există o protecție foarte eficientă în jurul celor credincioși pe care Satana nu o poate eluda.

Un alt detaliu semnificativ al acestei imagini este despre natura hulpavă și feroce cu care Satana își tratează victimele. Ceea ce poate să apuce în raidurile sale fatale, Satana nu mai are răbdare să devoreze, măcar că și această plăcere demonică îl caracterizează, el înghite pe nemestecate. Foamea lui Satana este așa de mare în a pierde sufletele celor fără protecție încât înfulecă nerăbdător să-i încapă cât mai multă pradă în burtă.

Dacă nu ar fi fost Dumnezeu de partea noastră, s-o spună Israel acum (vezi Psalmii 124). Înseamnă că ceea ce asigură protecția rămășiței este puterea lui Dumnezeu care formează o întăritură împrejurul sfinților lui Dumnezeu. Cei protejați astfel se află în siguranță atâta vreme cât pot să aprecieze protecția providenței. Când cineva alege să părăsească îngrăditura apărătoare, riscă să fie halit în câteva momente și gata. În practică, însă, protecția harului divin face o extensie pentru cel rătăcitor pentru a-i da posibilitatea de răzgândire și întoarcere. Ești în protecția de fond a lui Dumnezeu, sau beneficiezi de o prelungire plină de îndurare din partea lui Dumnezeu, dacă n-ai fost încă înghițit cu pene cu tot de vrăjmașul?

Articolul 199 – Iama apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro