Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat”. 2 Împărați 5:10
Îmbăierea este un ritual foarte semnificativ în Biblie și în cultura biblică. Dincolo de îmbăierea cu scop igienic personal, care dă confort și senzația de conformitate cu așteptarea lui Dumnezeu pentru standardul Său de puritate și curățenie, există o serie de alte îmbăieri cu puternic impact spiritual, cum ar fi: îmbăierea preoților înainte de intrarea în serviciul de la sanctuar, îmbăierea miresei înainte de nuntă în cultura iudaică, purificarea esenienilor de la Qumran în fiecare dimineață, (exercițiu pe care, este foarte posibil, ca Ioan Botezătorul să-l fi folosit ca model) și botezul creștin prin scufundare.
În cazul lui Naaman, îmbăierea avea rol vindecător. Sigur, cineva ar putea face din acest pasaj biblic o întreagă apologie a hidroterapiei, procedură pe cât de veche pe atât de apreciată încă. Apa constituie cu adevărat o mare binecuvântare la care ar trebui să adăugăm și binecuvântarea săpunului, cel puțin ca generic pentru o mulțime de produse din domeniul îngrijirii corpului.
Vindecarea lui Naaman era o minune divină, dar el avea o parte de îndeplinit. Reacția sa de revoltă înainte de îmbăiere arată că el se rezuma doar la efectele curative ale apei, fapt pentru care ar fi preferat un izvor curat de munte, doar că în acest caz nu apa era izvorul de vindecare și puterea divină care nu era dependentă de calitatea apei, ci de cea a credinței și ascultării. Cele șapte scufundări terapeutice aveau rolul de a conferi momentului un aspect ritual de care inima generalului sirian avea nevoie. A te încredința apei în stilul recomandat și cerut de Dumnezeu aduce vindecarea necesară și dorită. Această îmbinare dintre fizic și spiritual, omenesc și dumnezeiesc funcționează foarte bine și astăzi într-o mulțime de domenii ale existenței noastre fizice și spirituale.
Articolul 200 – Îmbăiere apare prima dată în Redesteptare si reforma.