205 – Obârșie

Am găsit și eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor să ți le scriu în șir unele după altele. (Luca 1:3).

Punctul de plecare, contextul nașterii, originea unei persoane sau a unui lucru este suficient de importantă pentru a fi luată în considerare pentru stabilirea valorii sau importanței subiectului în speță. Doctorul Luca vrea să îl asigure pe sponsorul și beneficiarul proxim al cercetării sale că informațiile pe care i le furnizează sunt autentice, credibile și de reală valoare.

În fapt, Luca a adunat material de la prima mână pentru a redacta evanghelia care avea să-i poarte numele. A făcut interviuri, a cules informații de la martori nemijlociți ai evenimentelor și a învățăturilor pe care avea să le editeze sub forma unei narațiuni cu structură și stil de sine stătător. Teofil putea fi liniștit în ce privește veridicitatea faptelor, întâmplărilor și ideilor transmise în cartea pe care o comandase doctorului și cercetătorului de investigație istorică, Luca. Acesta a folosit surse originale de informare, vrednice de toată încrederea și respectul.

Nu știm dacă Luca L-a întâlnit personal pe Învățătorul oamenilor, dar după sute de ore de muncă de cercetare, Persoana Acestuia i-a devenit atât de familiară încât putea vorbi despre Isus Hristos la fel de liber și convingător, asemenea celor care au fost în preajma Lui timp de trei ani și jumătate. În ultimă instanță, obârșia evangheliei sale era Însuși Isus Hristos pe care a ajuns să Îl cunoască mijlocit de martori la început și apoi nemijlocit, prin experiența cunoașterii personale. Dacă Hristos a putut spune în Apocalipsa: „Eu sunt Începutul…” El spunea de fapt: „Eu sunt Obârșia, Izvorul, Cauza primară a lumii, iar acest lucru ne încurajează să-L cunoaștem personal, la început, prin intermediul mărturiei celor care L-au cunoscut, apoi prin intermediul cunoașterii din experiență personală. În acest caz și cunoașterea altora poate fi facilitată prin mărturia noastră care am intrat în contact cu Obârșia.

Articolul 205 – Obârșie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro