207 – Rabin

Și iată că a venit un om, numit Iair care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și l-a rugat să vină până la el acasă. Luca 8:41

Dacă Iair era fruntaș al sinagogii, înseamnă că era rabinul care conducea întrunirile de închinare ale comunității locale și care avea autoritatea să învețe și să interpreteze Scripturile. El deținea cea mai mare autoritate în sinagoga sa. Pentru această poziție el era respectat și ascultat, iar membrii comunității veneau la el pentru sfat și îndrumare atunci când oamenii nu știau ce să facă în situații de criză.

A venit un moment în viața acestui conducător spiritual când el însuși se afla într-un moment de criză și avea nevoie de intervenția Cuiva mai mare decât el. Unde să meargă? La cine să apeleze? Dintre toate variantele care îi veneau în minte, cea mai potrivită i se părea să-L caute și să-L consulte pe Rabinul Isus. Auzise multe lucruri bune despre El și avea încredere că îl poate ajuta.

Alegerea lui Iair s-a dovedit a fi foarte bună din moment ce fiica sa a fost salvată de la moarte. În acest context merită observat un detaliu: Atunci când I s-a adresat lui Isus, Iair s-a aruncat la picioarele Lui. Acest gest arată pe deoparte respectul pe care îl datora Învățătorului venit de sus, iar pe de altă parte cât de îndatorat se simțea față de bunăvoința lui Hristos de a asculta solicitarea sa și cât de arzătoare era cerea sa.

Pentru un părinte, salvarea de la moarte sigură a unui copil este un eveniment de primă mărime pentru toată viața, iar recunoștința cuvenită este pe măsura binecuvântării primite. Oare cum o fi fost prima rugăciune a lui Iair după ce fiica sa a fost readusă dintre cei morți? Care au fost simțămintele sale cu privire la Rabi Isus? Iair avea toate motivele să devină unul dintre cei mai dedicați susținători ai Lui. Evanghelia nu ne mai spune ce s-a întâmplat după aceea. Tu și cu mine ce am fi făcut în locul lui Iair?

Articolul 207 – Rabin apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro