210 – Tabernacul

Să-mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. Exodul 25:8

Odată ce Dumnezeu Și-a ales un popor, este legitimă dorința Sa de a locui în mijlocul poporului Său. Iar dacă Israel se afla în perioada de tranziție dintre Egipt în Canaan, era numai normal ca și locașul sfânt să fie peripatetic. Dicționarele, chiar și cele mai profane, folosesc cuvântul „Tabernacul” sau „Tabernacol” alături de „Tabernacle” în alte limbi, pentru a denumi locuința lui Dumnezeu din Cortul Întâlnirii, din pustie.

Locuința lui Dumnezeu din timpul călătoriei prin pustie și încă sute de ani după aceea, până la Templul lui Solomon, era făcută după un proiect arătat de Dumnezeu lui Moise, cu specificarea că exact așa trebuia făcută. Motivul principal era că Tabernacolul trebuia să devină un arhetip al întregii vieți spirituale și al Planului de Mântuire al lui Dumnezeu. Asemănarea cu reședința de lucru a lui Dumnezeu din cer nu poate fi luată ad literam dintr-un număr însemnat de motive. Dar principiul de funcționare al programului lui Dumnezeu pentru poporul Său avea să fie sugerat foarte explicit și clar din modul în care era alcătuit Tabernaculul și din modul în care funcționa serviciul jertfelor și al ritualurilor care se desfășurau acolo.

În Tabernacol se desfășura operațiunea de purificare a poporului și îndepărtarea păcatului din tabără. La fel de importantă ca Tabernacolul și mobilierul și serviciile desfășurate acolo era preoția fiilor lui Aaron. Prin această preoție se făcea cunoscută lucrarea Marelui Preot din cer ca operator al tehnologiei îndepărtării păcatului într-o măsură radicală și deplină. Deosebirea principală dintre Tabernacolul de pe pământ și Templul lui Dumnezeu din cer este că acolo în cer, Fiul lui Dumnezeu este și sacrificiu și preot, în timp ce pe pământ, jertfele și preoția erau două lucruri distincte.

Dorința lui Dumnezeu de a locui în mijlocul poporului Său merge mai în amănunt atunci când Martorul Credincios și Adevărat vrea să locuiască în inima și în viața fiecărui laodicean. Pentru cei care au dorința și determinarea să deschidă ușa și să-I ofere cheia de la intrare, El poate deveni colocatar, avantaj care nu se poate compara cu nici un alt avantaj de pe pământ. Eu sunt interesat de acest avantaj pentru mine și pentru tine.

Articolul 210 – Tabernacul apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro