211 – Țară

Domnul zisese lui Avraam: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Geneza 12:2

Teritoriul pe care îl deține un stat organizat și funcțional este țara poporului care o locuiește, o apără și o dezvoltă. Cetățenii sunt atașați emoțional și cultural de țara lor și se simt confortabil cu meleagurile de care le sunt legate amintirile, visurile și relațiile. Identitatea națională și personală este legată de numele, geografia și cultura țării de baștină.

Avraam a avut un moment de cumpănă când a înțeles planul și porunca lui Dumnezeu de a se strămuta în Canaan. Dar, ca părinte al credincioșilor, a dat curs demersului divin fără nici o șovăială. Ceea ce avea să întâmpine pe drum și la fața locului, era deocamdată necunoscut, dar Avraam știa un lucru: Când Dumnezeu hotărăște ceva, planul Său este cel mai bun pentru cei ce se încred în El.

În acest context se poate pune o întrebare legitimă: ”Până la urma urmei, care era țara lui Avraam: Mesopotamia, sau Canaanul, sau nici una dintre cele două?” Răspunsul corect este ultima variantă. Pavel înțelege foarte bine acest lucru atunci când afirmă că de fapt Avraam „aștepta cetatea care are temelii tari, al cărui meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10) Nu putem nega faptul că Avraam se simțea atașat emoțional de locurile în care locuise cândva, altfel nu ne putem explica de ca l-a trimis pe Eliezer din Damasc să aducă o soție pentru Isaac din Haran, care purta numele fratelui său și unde se afla mormântul tatălui său, Terah.

În ultimii treizeci de ani foarte mulți dintre noi au trebuit să-și schimbe locul de reședință, uneori în condiții destul de dure din punct de vedere economic și existențial. Mulți dintre noi și-au schimbat țara. Despre patrie este o altă discuție. Atașamentul de patria cerească ne poate fi de mare folos în transhumanța noastră pământească.

Imagine de Mabel Amber de la Pixabay

Articolul 211 – Țară apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro