Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul meu. Luca 14:27
Această serie de trei negații este echivalentă cu o serie de trei afirmații. Oricine își poartă crucea și Mă urmează se califică să fie ucenicul Meu. Așa trebuie să fie ucenicul Meu. Să accepte riscurile și disconfortul specific statutului de ucenic și să caute să imite Modelul.
Crucea uceniciei este reprezentată de o serie de dificultăți specifice profilului uceniciei. Una dintre ele ar fi autodisciplina și formarea deprinderilor de control a reacțiilor primare față de adversitatea și aversiunea manifestată de oponenți. Atunci când ucenicul întâlnește on opozant răutăcios, reacția naturală este aceea de a răspunde cu același tip de manifestare. Maestrul nu admite și nu permite un asemenea comportament. Lecția Sa este foarte explicită atunci când spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc”. (Matei 5:44)
Această instrucțiune este foarte simplă de învățat pe de rost, dar este extrem de greu de pus în practică. Aceasta este o cruce grea, dar nu imposibil de dus, pentru că Învățătorul nu îi lasă singuri pe ucenici să se confrunte cu opoziția, ispitele și defectele de caracter. Atunci când Dumnezeu îngăduie o anumită testare a ucenicului, există promisiunea că puterea ispitei nu va depăși capacitatea de respingere a novicelui, iar puterea divină este oferită îndată ce aceasta este solicitată. Acesta este motivul pentru care ucenicia începe cu arta, știința și practica rugăciunii. Nici o altă disciplină spirituală nu este mai eficientă în a pune în comun neputința noastră cu atotputernicia lui Dumnezeu. De aceea ucenicia este o ofertă din partea lui Dumnezeu pe care niciunul dintre noi nu are motive întemeiate să o refuze.
Articolul 212 – Ucenic apare prima dată în Redesteptare si reforma.