234 – Namilă

Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 1 Samuel 17:4

Goliat din Gat era o namilă de om de peste trei metri înălțime, pe lângă care Ghiță Mureșan ar fi fost un pigmeu. La arătarea acestuia între cele două formații de luptă, evreii fugeau care încotro speriați de moarte. Și nu o dată sau de două ori s-a întâmplat acest spectacol jenant, ci de două ori pe zi, timp de patruzeci de zile. Sincer vorbind, evreii aveau toate condițiile să facă o psihoză colectivă care îi paraliza ori de câte ori apărea namila netăiată împrejur.

Fără îndoială că înfățișarea lui Goliat era copleșitoare, dar imaginația lui Israel îl făcea mult mai mare decât era în realitate. Cu un metru și ceva mai înalt decât Saul, cel mai răsărit dintre evrei, Goliat se părea că nu are cu cine să se măsoare dintre combatanții de cealaltă parte a frontului.

Există însă un detaliu suficient de important care putea stabili o ecuație corectă între cele două forțe beligerante: credința. Prin exercițiu aproape involuntar, Israel își pierduse orice speranță pe care le-ar fi putut-o aduce credința. Omenește nu era nici o soluție la această provocare militară foarte serioasă. De patruzeci de zile se ducea un război psihologic de uzură care ajunsese aproape la paroxism. Este foarte curios că nici filistenii nu stăteau mai bine la capitolul sănătății emoționale, altfel ar fi folosit avantajul psihologic să câștige războiul, dar ei se simțeau apărați numai în spatele lui Goliat. Când namila nu mai era în picioare și se prăvălise sub atacul banal al unui ciobănaș evreu, a fost rândul lor să o rupă la fugă.

Povestea aceasta are o morală deosebit de utilă pentru noi. Geniul răului este de o mărime și o forță impresionantă la care se adaugă propria noastră imaginație. Biblic vorbind, el este un adversar înfrânt. El nu lasă să se vadă această realitate. Asemenea unei fiere rănite, este în stare să facă ravagii printre rămășița seminței femeii. În sângele Mielului, namila din imaginația noastră poate fi doborâtă la pământ, dar noi vom fi în siguranță numai continuând să credem și să umblăm în Hristos, neprihănirea noastră.