235 – Obiecție

Știu faptele tale: că nu ești nici rece nici în clocot. O, dacă ai rece sau în clocot! (Apocalipsa 3:15).

Martorul Credincios și Adevărat are o obiecție față de pretenția laodiceanului de a fi suficient prin sine însuși. Când Nero a trimis un ajutor financiar substanțial, din trezoreria Romei, pentru refacerea Laodiceei, după un cutremur devastator, răspunsul consiliului de conducere al cetății a fost asemănător cuvintelor din Apocalipsa 3:17 „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”.

Trebuie să recunoaștem că există o diferență între condiția laodiceană primară și situația fecioarelor neînțelepte sau chiar și a caprelor din viziunea judecății din Matei 25:31-46. Chiar și situația celui fără haină de nuntă este mult mai disperată, din moment ce acesta nu mai are posibilitatea să-și procure o haină corespunzătoare așa cum este oferta pentru creștinul din Laodiceea.

Obiecția majoră a Martorului Credincios este în legătură cu faptele, sau mai precis, calitatea acestora. Laodiceenii erau obișnuiți cu temperatura apei lor reci trimisă din Colose și care se încălzea pe drum și cu starea încropită a apei lor calde care venea de la Hierapolis și se răcea pe traseu. O asemenea apă nu este nici caldă și nici rece, iar efectul ei asupra celui care vrea să bea este cel mult vomitiv. Imaginea este cât se poate de clară cu privire la hidoșenia famtelor lipsite de o motivație corespunzătoare.

Martorul Credincios are o obiecție întemeiată, dar are și o soluție funcțională: renunțarea la îndreptățirea de sine și adoptarea neprihănirii lui Hristos. Teoria este simplă, practica ridică o serie de dificultăți legate de omul vechi și tabieturile sale dragi. Dar efortul de a învinge inerția și indolența vor fi răsplătite în mod sublim. Nu mai vrem să auzim obiecția divină, ne-ar plăcea aprecierea: „Bine, rob bun și credincios!” Atunci, ce mai așteptăm?

Articolul 235 – Obiecție apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro