236 – Pacific

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu. Matei 5:9

„Pacifismul, Pacific” vin de la „pace”, iar împăciuitorii sunt cei pașnici, liniștiți și care caută împăcarea mai mult decât dreptatea sau răzbunarea. Fericirea celor aducători de pace este o pace îndoită. Ea are mai întâi o funcție reflexă și apoi una activă. Pacea vine mai întâi în inima împăciuitorului și apoi se revarsă asupra celor din jur. Prin această funcție împăciuitorul se apropie de idealul lui Dumnezeu pentru lumea pe care El vrea să o împace cu Sine. Apostolul Pavel este conștient de misiunea împăcării pe care Evanghelia o are și slujitorii lui Dumnezeu o aduc la îndeplinire.

Personalitatea împăciuitoare nu trebuie să fie neapărat pusă în legătură doar cu profilul de personalitate tipic flegmatică prin care cineva este setat de la naștere pentru a căuta minima rezistență și cele mai bune rezultate cu cel mai mic consum de resurse și energie. Acest specific îl face pe împăciuitor foarte bun negociator și mediator. Împăciuitorul neînzestrat cu harul pacifismului poate renaște din propria cenușă. Puterea Duhului poate face chiar mai mult decât pot să facă legile eredității. Dacă stau să mă gândesc mai bine, în ochii lui Dumnezeu este mult mai prețios un împăciuitor renăscut decât unul înnăscut. Puterea harului se vede mult mai bine în viața celui transformat prin har.

Minunea se poate produce în viața oricui alege acest lucru. Când predăm lui Dumnezeu viața noastră așa cum este, Îi oferim ocazia să facă din ea o reflectare a caracterului Său în care Se va oglindi cu atâta plăcere. Noi putem face să strălucească lumina slavei Lui pe fața lui Isus. El Însuși ne-a promis la plecare că ne lasă pacea Sa, în felul Său specific, diferit de al lumii. Este nevoie să o cultivăm spre binele nostru și spre slava Sa și binecuvântarea celor din jur.

Articolul 236 – Pacific apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro