Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” Luca 12:19
Tabieturile constituie plăceri mărunte, foarte personalizate, rafinate și extrem de egoiste. Ele creează un soi de dependență cu toată cohorta de consecințe și efecte adverse. Amatorii de tabieturi aspiră să fie calificați drept membri respectați ai înaltei societăți aristocratice, dar în realitate apucăturile lor îi arată ca oameni cu aspirații mărunte și cu o pronunțată sărăcie spirituală.
Bogatul căruia îi rodise excesiv țarina este unul dintre personajele jalnice ale Evangheliei care arată un model pe care trebuie să-l evităm cu toată puterea. În primul rând el face confuzie între fizic și spiritual. El atribuie sufletului plăceri precum lenevia, mâncarea, băutura sau buna dispoziție. Or, toate aceste domenii se referă la, cel mult, împlinirea nevoilor fizice într-o manieră hedonistă grosieră. Tabieturile sale se mișcă într-un plan foarte limitat și visceral în timp ce el își imaginează că aceste presupuse bucurii sunt parte a lumii sale spirituale.
În al doilea rând acest om nu are o filozofie prea bine definită a sensului binecuvântărilor materiale. În mod normal bunăstarea ar trebui să stimuleze responsabilitatea socială, or, în mod dureros, de cele mai multe ori acumularea de bunuri stimulează nemulțumirea, avariția și risipa.
Avem dreptul legitim la bucuriile nevinovate ale vieții, în contextul în care ne dezvoltăm spiritul de generozitate, dărnicie și grijă față de cei dezavantajați. Folosind bunătățile acestei vieți, ne pregătim pentru ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la mintea omului nu s-a suit. Adevăratele bucurii creștine sunt situate cu mult deasupra tabieturilor mărunte și meschine. În timp ce viața aceasta se bazează pe ce putem aduna și consuma, cea viitoare se bazează pe ceea ce putem oferi altora după modelul lui Dumnezeu.
Articolul 241 – Tabieturi apare prima dată în Redesteptare si reforma.