246 – Altar

Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. Geneza 22:9

Altarul lui Avraam pe muntele Moria are o profundă semnificație pentru momentul acela și pentru vremurile care aveau să vină. În mod intenționat am evitat detaliul așezării lui Isaac pe altar. Ori de câte ori citim acest pasaj există un element foarte răscolitor, așezarea lui Isaac pe altar. Nu s-a mai întâmplat niciodată până atunci și nici după aceea, ca Dumnezeu să ceară unui închinător al Său așa ceva; să aducă jertfă pe fiul său. Faptul că Dumnezeu a intervenit pentru a salva viața lui Isaac, face ca momentul acesta să se încarce de alte noi semnificații cu valoare remarcabilă. Până la urmă, muntele Moria însuși devine unul dintre cele mai sfinte locuri din lume, unde avea să fie construit Templul lui Solomon și templele care au urmat.

Altarul este locul de jertfă. Viața cuiva este luată pentru a proteja viața altcuiva. Aici se realizează o substituire prin intermediul jertfei. Fiind vorba de păcat și păcatul presupune moarte, administrarea și transferul păcatului puteau fi realizate numai prin intermediul sângelui vărsat și aplicat. Altarul este o lecție despre seriozitatea și periculozitatea păcatului. Mintea lui Adam și a Evei trebuiau impresionate cu această realitate când Creatorul a sacrificat viața a doi miei pentru a le face haine care să le acopere goliciunea produsă de păcatul lor.

Altarul este locul dezvoltării credinței. Aici s-a calificat Avraam ca părinte al credincioșilor. Altarul este locul răspunsului lui Dumnezeu la nevoile noastre. Nu este nevoie să construiești un altar asemenea lui Ilie pe Carmel, dar ai nevoie să institui unul chiar în locul în care îți înalți rugăciunea, pentru că altarul este locul închinării lui Dumnezeu, locul în care avem ceva de adus și prezentat lui Dumnezeu pentru a-l primi înapoi binecuvântat, așa cum l-a primit Avraam pe Isaac. Altarul de dimineață și seară este un timp și un loc al întâlnirii cu Dumnezeu și al creșterii evidente a vieții noastre spirituale.

<a href=’https://www.freepik.com/photos/family’>Family photo created by freepik – www.freepik.com</a>

Articolul 246 – Altar apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro