247 – Alterare

Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. Ezechiel 28:17

Este o taină esențială, modul în care lucrurile bune se alterează și ajung să fie abandonate din cauza schimbării complete a naturii și caracterului. Sigur că nașterea răului nu are nici logică și nici scuze, și totuși s-a produs. Concepția răului poate fi, însă, vag intuită. Din moment ce Dumnezeu îi pune în sarcină lui Lucifer vina pentru propria pervertire înseamnă că acesta este responsabil pentru cele întâmplate, iar originea răului are un demers subiectiv. Din acest motiv, subiectul devine dintr-o dată nu numai interesant ci și profund important pentru situația și starea noastră.

Putem intui că în cazul lui Lucifer a avut loc o alterare subiectivă a sensului farmecului și competențelor personale. Elementul subiectiv este posibil datorită libertății de alegere. Alegerea liberă presupune și varianta unei alegeri alterate, negative și contraproductive. Din acest punct de vedere, chestiunea ne vizează în modul cel mai serios cu putință și pe noi.

Lucifer a ales să deturneze sensul poziției și a dotărilor personale. Atât poziția cât și competențe sale fuseseră acordate de Creator, deci Lucifer nu deținea proprietatea propriei poziții și demnități. Totuși, el putea decide să le folosească altfel decât fusese intenția Dătătorului. Rezultatul a fost un dezastru cosmic. Ivirea răului în univers nu a fost un accident, ci o acțiune premeditată și apoi cronicizată. Orientarea egoistă a resurselor și a poziției sociale reprezintă o alterare a scopului și intenției lui Dumnezeu cu noi, iar consecința va fi un dezastru personal. Slavă Domnului că lucrurile pot fi remediate în situația în care au apucat pe calea spre distrugere. „Har e din belșug și fiu salvat, sânge prețios să fiu spălat…” Încă.

Articolul 247 – Alterare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro