251 – Calificare

Aceștia… și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Apocalipsa 7:14,15

Una dintre cele mai obișnuite întrebări adresată Învățătorului oamenilor în timpul misiunii Sale terestre a fost: Ce trebuie să fac să fiu mântuit? De la caz la caz, răspunsul Lui a făcut referire la ascultare, credință și desăvârșire morală. Textul de mai sus este un răspuns esențial la aceeași mare întrebare: Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?

Calificarea noastră pentru cer constă în pregătirea caracterului. Oricare altă manevră, deprindere sau obicei trebuie circumscris acestui deziderat esențial. Renunțarea la alimentele necurate și la cele mai puțin sănătoase, vegetarianismul, mutarea la țară, lucrarea misionară, disciplinele spirituale nu reprezintă mare lucru fără consolidarea serioasă a caracterului.

Spălarea și albirea hainelor este o metaforă care face referire la practica neprihănirii prin credință. Biserica și-a definit foarte bine acest concept în anii care au trecut de la Minneapolis 1888 încoace. Teoria îndreptățirii prin credință este foarte bine dezvoltată și afirmată. Dar acest lucru nu este suficient. Spălarea hainelor înseamnă mai mult decât predicarea adevărului centrat în Hristos. Calificarea este o deprindere practică  de a trăi prin credință în mod efectiv.

Credința care produce o viață nouă are o sumedenie de forme toxice care trebuie evitate cu atenție. Numai dependența de Dumnezeu ne poate scuti de surprize amare în acest domeniu. Pe drept cuvânt ne îndeamnă Hristos: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi… căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:4, 5). A rămâne în Hristos este o acțiune intenționată de îndreptare a gândurilor către lucrurile lui Dumnezeu, contracarând tendința naturală centrifugă. Acest lucru constituie responsabilitatea noastră. Nimeni nu o poate face în locul și în folosul nostru. În fapt, experiența rămânerii în Hristos este atitudinea deschisă față de lucrarea Duhului, interesul susținut, intelectual și emoțional pentru acest tip de abordare a vieții și provocărilor ei. Privind suntem schimbați din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. Hainele vor arăta bine la inspecția divină și vom primi calificativul „Rob bun și credincios”.

Articolul 251 – Calificare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro