257 – Facultăți

Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate…au găsit pe omul… la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. Luca 8:35

Ceva este foarte ciudat în această descriere. Câtă vreme omul era smintit și într-o condiție fizică jalnică oamenii se fereau de el, dar considerau acest lucru o normalitate. Se obișnuiseră așa de bine cu răul încât nu mai deranja pe nimeni demonismul evident. Acum când omul era în toate facultățile, i-a apucat frica. Nu tu bucurie, nu tu apreciere, nu tu mulțumire și recunoștință, nimic, nimic, doar teamă viscerală, mistică, paralizantă. Bag de seamă duhurile rele lucrau acum prin cei care se considerau normali. Este adevărat că se aciuiaseră în bieții porci, dar acum că porcii nu mai erau, spiritele tot trebuiau să facă ceva, Nu?

În toate facultățile mintale suntem numai la picioarele lui Isus. Arătăm bine cu hainele cele mai potrivite, la picioarele lui Isus. Pe unii îi apucă frica la picioarele lui Isus și mă întreb dacă aceștia sunt în toate facultățile? Poate că da, poate că nu!

Starea de normalitate autentică este să avem o relație de calitate cu Hristos, o relație în care El ține la distanță legiunea îngerilor răi. Atitudinea fostului psihosocial la picioarele lui Isus sugerează supunere, ascultare, colaborare, smerenie, dedicare, predare. Suntem în toate mințile în această postură. Alienarea vine atunci când cineva se sperie de prezența lui Isus. De fapt spiritele se sperie de prezența lui Isus, iar dacă ele mai au acces la inima noastră nu este de mirare că ne speriem și noi.

Maria fusese posedată și ea de vreo șapte dar așezându-se la picioarele lui Isus și-a ales partea cea bună care nu i se va lua. Marta nu era fată rea, dar avea ceva, altceva mai important de făcut și nu era prea bine. Timpul petrecut la picioarele Sale este cel mai eficient exercițiu de băgarea minților în cap pentru a fi în toate facultățile. Deci…

Articolul 257 – Facultăți apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro