259 – Hambar

Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul Meu”.  Matei 13:30

Aici, grânarul este metafora care se identifică cu spațiul și condițiile optime de siguranță în care Dumnezeu Își adună roadele muncii sufletului. Hambarul este un spațiu de păstrare a seminței rezulte după un ciclu complet de vegetație. Ca Semănător El a semănat sămânța, apoi a făcut-o să germineze și să se dezvolte. A trimis ploaie timpurie și târzie și a îndepărtat bolile și dăunătorii cu cele mai performante pesticide ecologice.

Dar neghina a fost lăsată în pace din două motive cel puțin. Unul dintre motive ar fi că umblând după neghină prematur, dezvoltarea grâului ar fi fost stânjenită sau unele fire chiar distruse. Îi pasă lui Dumnezeu de fiecare fir de grâu în dezvoltare. El are și evidența firelor noastre de păr, darămite evidența firelor Sale de grâu. Al doilea motiv de păsuire a neghinei a fost că, din punct de vedere spiritual, Dumnezeu crede în convertire.

Da, da; El crede în convertirea neghinei și transformarea ei în grâu. El asigură acest proces de renaștere din cenușă. Dar, tot din punct de vedere spiritual, neghina trebuie să accepte mutația genetică propusă de propriul ei Creator. El Se asigură că face publicitate suficientă pentru ca nici o neghină să nu rămână neînștiințată, apoi laboratorul Său de lucru este deja pregătit pentru preschimbarea codului genetic ales de El. Ne temem degeaba de ingineria genetică a firmelor de medicamente. Codul nostru genetic nu este în mâna geneticienilor mai mult decât în mâna Generatorului de coduri genetice și a vieții însăși.

În principiu, noi ne naștem neghină, de la Adam izgonit din Rai încoace. Numai renașterea spirituală ne poate recomanda să fim selectați pentru marea gală a semințelor întregi de la Marea de cristal. Dacă lăsăm ca mâna Lui să ne modeleze, sigur putem apuca hambarul Său pregătit deja pentru veșnicie.

Articolul 259 – Hambar apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro