260 – Icoană

Fraților, pentru voi am spus lucrul acesta în icoană de vorbire. 1 Corinteni 4:6

Icoana de vorbire este un mod simplu și pe înțelesul tuturor, de a denumi un procedeu artistic foarte des folosit în redactarea Scripturii, numit tehnic în general ca metaforă, ilustrație sau parabolă. Acest procedeu este de fapt o comparație a ceva foarte accesibil și cunoscut pentru a defini, explica și aprofunda un lucru nou, sau a repeta mai explicit un adevăr mai vechi care are relevanță din nou întru-un context nou.

În contextul pasajului de mai sus, Pavel face vorbire despre identitatea, statutul și misiunea apostolului și apostolatului său. Aici, el vorbește despre sine dar și despre echipa sa de lucru și despre toți cei care sunt implicați în lucrare oriunde și oricând.

În metafora administrație specifice sclavagismului, Pavel identifică apostolul ca pe un slujitor acreditat al Stăpânului Hristos. Datorită superiorității sublime a lui Hristos, lui Pavel nu îi pasă și nu se subordonează părerilor, convențiilor sau judecății lumii de jos atunci când este vorba de lucruri principiale și de esență. Când este vorba de adaptarea metodelor de lucru, nu se dă înapoi să se angajeze în construcții pentru a ajunge la oameni, a le înțelege și a le sluji nevoile din perspectiva Evangheliei. Când este cazul lucrează ca pastor laic independent din punct de vedere financiar, dar când situația se impune nu are nici o inhibiție să facă apel la zecimea celor pe care îi slujește făcând referire la mijloacele materiale ale Evangheliei.

A doua icoană de vorbire se referă la conținutul misiunii apostolice. Ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu sunt cei chemați să ducă Evanghelia și să lucreze eficient la multiplicarea ei. Administrarea secretelor lui Dumnezeu este o responsabilitate foarte serioasă care cere dedicare, pasiune, dezvoltare profesională și acțiune calificată. Aici nu este vorba atât de mult despre numărul minim de diplome necesare cât mai ales de numărul de facultăți mintale necesare unei acțiuni pline de înțelepciune și randament. Sculele, metodele și tehnicile necesare sunt apanajul Duhului care trebuie făcut neapărat Prețiosul Partener în administrarea tainelor lui Dumnezeu pe care Mângâietorul le cunoaște și le pune la dispoziția apostolului care, se pune la dispoziția Sa. De aceea părtășia Duhului trebuie cerută, crezută și apreciată.

Articolul 260 – Icoană apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro