Și ca și cum ar fi fost puțin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă și pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniților, și a slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui. 1 Împărați 16:31
Madona este un cuvânt ambivalent. Unii îl vorbesc de rău alții îl transformă în motiv de închinare. Am ales un exemplu negativ pentru reacție la rău și producția de anticorpi, că tot este la zi subiectul.
Nu era destul că Ahab era înclinat spre rele, și-a mai adus și o muză nefastă de nevastă din Sidon care a venit cu religia ei cu tot, cu preoți, cu proroci cu sutele, cu multe sute care trebuiau adăpostiți și hrăniți bine din seva lui Israel, și așa secătuită de secetă.
Poate că madam Isabelle se purta frumos cu soțul ei, împăratul din Samaria, făcându-i cadouri la preț de sânge, după inima idolatră a lui. Poate că Ahab era în stare să facă importuri masive de fildeș pentru a-și încânta iubita cu lux și opulență, dar ce folos pentru popor?
Publicitatea sentimentală sidoniană producea epidemie de ospețe sub pomii verzi care mai rămăseseră pe colinele lui Israel cu efecte secundare dezastruoase: țara s-a umplut de ologi, de tetraplegici din punct de vedere moral și religios.
Ilie a început cu altarul și a continuat cu tratamentul radical al instigatorilor tocmiți și întreținuți de madona de la curte sau chiar de pe tron, din câte se părea. Mrs. Isabelle a reacționat prompt simțindu-se lezată personal. Numai că Ilie în depresia lui post operatorie are totuși putere să se ferească din calea viiturii adăpostindu-se în pustie pentru refacere și reorientare.
Sper că ajunge pentru a aduna suficientă mânie din cea care trebuie pusă la lucru pentru o redeșteptare și reformă cum se cuvine. Nu vom mai permite ca femeia aceea numită Izabela să mai ducă în rătăcire pe fii și fiicele noastre! Amin!
Articolul 264 – Madonă apare prima dată în Redesteptare si reforma.