Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Isaia 53:3
Reacția naturală a unui caracter bine conturat, față de un om necăjit este aceea de compasiune operativă, vezi cazul samariteanului milos. Dacă noi nu L-am băgat în seamă pe Omul Durerii, acest lucru are de-a face cu stadiul de dezvoltare incipientă și insuficientă a caracterului nostru.
Dacă ne luăm timp să contemplăm mai atent imaginea suferinței Robului Domnului suferind, putem repeta experiența contelui de Zinzendorf în drum spre Paris. După circa o jumătate de oră de contemplare a tabloului răstignirii, viața sa a fost în mod definitiv schimbată.
Când ajungem să înțelegem că Hristos a fost disprețuit și părăsit de oameni pentru că era încărcat cu păcatele noastre, nu putem să nu ne alăturăm lui Iosif din Arimateea, nu dintr-o simplă curiozitate să vedem cum arată de aproape un condamnat la moarte ci să ușurăm o suferință nedreaptă care copleșește Un Nevinovat divin, dar care face acest lucru pentru a da vieții umane un strop de lumină și speranță, de libertate și nevinovăție.
Nu este de mirare că autoarea Ellen White ne recomandă un timp pe îndelete în fiecare zi pentru a medita la ultimele scene din viața și lucrarea lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Un asemenea timp de valoare extremă poate avea un efect sublim în viața și experiența spirituală personală. Ne putem aștepta la o restructurare radicală a ideilor, valorilor și priorităților de așa natură încât noua noastră stare să poată fi definită ca fiind „în Hristos”. Un asemenea statut moral constituie baza unei vieți cu adevărat de valoare cu perspectiva sigură a unui viitor veșnic cu Dumnezeu.
Articolul 267 – Obijduit apare prima dată în Redesteptare si reforma.