100 de zile de rugaciune

270 – Raclă

Apoi S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!” Luca 7:14

Sicriul a devenit cu timpul un simbol al morții. Patru scânduri (în realitate sunt mai multe) este expresia pentru final de călătorie (deocamdată). Emoția pe care o declanșează cuvântul „sicriu” este cât se poate de evidentă. Dacă se poate să o ocolim, sau să nu avem de-a face cu ea ar fi mai bine, dar nu se poate. Atunci, ce avem de făcut?

Iată o posibilă soluție! Întâlnirea de gradul trei. Două cortegii se întâlnesc la ieșirea din Nain. (În limba germană cuvântul are o semnificație conjuncturală, sigur cu mici diferențe de scriere, nein în loc de Nain. Ne ajută însă redarea fonetică). Unul este alaiul vieții care Îl poartă pe Autor, celălalt este convoiul „nein” care poartă o raclă.

De cele mai multe ori trecem pe trotuarul celălalt când întâlnim o procesiune funerară, cu oarece respect pentru viața care nu mai este și cu resemnare pentru neputința de a face ceva mai mult decât de a semnaliza cu aprinderea luminii de întâlnire sau (uneori) acționarea claxonului și cam atât.

Dar Isus nu poate trece neputincios pe lângă o asemenea ocazie de bine. Da, da, pentru El confruntarea cu moartea este ocazia de bine și nu de neputință ca la noi. Mântuitorul ridică mâna și cele două marșuri se opresc. Apoi îi vorbește direct mortului din raclă, care este singura speranță a mamei lui rămasă singură, Iar mortul aude și se și execută. Un mic protocol de reîntregire a familiei apoi cele două procesiuni se unesc, nu mai au nimic în contradictoriu.

Tu și cu mine suntem într-un voiaj al Nain-ului, chiar de la naștere, indiferent dacă ne place sau nu acest lucru. Marea șansă ar fi ca la intersecția cu strada Lui, din raclă să ascultăm executoriu Cuvântul cuvintelor  care ne spune: ”Ridică-te…!” Urmează Viața, Mișcarea și Ființa.

Articolul 270 – Raclă apare prima dată în Redesteptare si reforma.