271 – Sac

Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Iona 3:5

Fără nici o îndoială, haina este suficient de importantă pentru a nu fi trecută cu vederea, mai ales în condițiile păcatului unde bruma de demnitate personală merită și trebuie arătată, exprimată sau apărată cumva. La nunta Mielului, haina are rol eliminatoriu definitiv și ireversibil, ca moartea a doua. Neglijența în îmbrăcăminte nu este o virtute ci mai degrabă un semn de suferință foarte serioasă care produce dezordine la nivelul comportamentului. Îmbrăcămintea ostentativă arată o altă categorie de dificultăți și suferințe personale. Histrionismul necesită îngrijire medicală la fel de serioasă ca și depresia profundă generatoare de neglijență în ținută, postură și îmbrăcăminte.

A fi îmbrăcat în sac și a-ți presăra cenușă pe cap este expresia emoțiilor puternice de durere, pierdere și amărăciune. Motivul poate fi doliul sau alte crize majore din viață, dar se poate referi și la regretul pentru păcat. Acest ultim aspect este subliniat în textul de mai sus. Incredibil, locuitorii din Ninive au crezut în Dumnezeu și s-au comportat ca atare. Păcat că acest episod a avut o valoare scurtă și pasageră, iar istoria cetății de pe malul Eufratului s-a sfârșit prost, până la urmă.

Pocăința niniveană este radicală, autentică și pandemică. Începând cu întâiul stătător al cetății și terminând cu animalele, cu mic cu mare, cu împărat și cerșetor, toată suflarea are un moment de luciditate și reflexie cu privire la păcat, răutate, asuprire, cruzime, nedreptate, abuzuri, idolatrie și imoralitate. Păcat că totul nu a durat decât ca sămânța căzută lângă drum, pe stâncă, sau între spini. Când pocăința se întâmplă din întâmplare, nu sunt prea multe șanse de definitivare a rezultatelor. Pentru a obține roadele definitive, pocăința trebuie definitivată prin consecvență și permanentizare. Odată pocăit nu înseamnă definitiv pocăit. Procesul trebuie repetat până la infinit pentru a avea rezultate infinite. Această zi este importantă în acest proces.

Articolul 271 – Sac apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro