273 – Șapte

În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea  Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse. Geneza 2:2, 3

Cifra 7 este simbolul idealului, desăvârșirii, a perfecțiunii lucrării lui Dumnezeu. Ziua de odihnă este o expresie a acestei desăvârșiri. Este foarte interesant că viața umană este creată și funcționează normal numai în acest ritm impus de Dumnezeu, Sabatul devenind o expresie a lucrării și caracterului lui Dumnezeu, un sigiliu al Viului Dumnezeu.

Când revoluția franceză a încercat să schimbe vremurile și soroacele pe formula decimală, noul sistem s-a împotmolit repede și a trebuit să fie abandonat. Oamenii și animalele nu au putut să se adapteze săptămânii de 10 zile pentru că ritmul natural este de șapte și trebuia să rămână așa. Intenția luminaților francezi este clară: doreau să șteargă semnătura lui Dumnezeu care îi incomoda în recrearea lumii după chipul și asemănarea rațiunii fără Dumnezeu.

Din șapte în șapte zile ne aducem aminte că în șase zile a făcut Dumnezeu lumea și în ziua a șaptea și-a luat liber să se ocupe de capodopera creației Sale: Adam și Eva. Prima zi a șaptea a fost o zi de bucurie și încântare. Adam era încântat de Eva, iar ea se simțea atât de bine în compania lui Adam. Creatorul era așa de încântat să-i privească pe cei doi făcuți după oglindirea propriului Chip.

Sabatul trebuie să rămână o zi de încântare și refacere. Sub semnul șaptelui divin, închinarea noastră trebuie să fie o trăire a bucuriei și entuziasmului credinței în prezența și sub binecuvântarea Tatălui tuturor lucrurilor. De aceea, ziua de odihnă se armonizează bine cu căutarea semnăturii divine în celelalte lucruri create de El. Mintea luminată de Duhul lui Dumnezeu poate încă distinge printre contorsiunile pe care le-a provocat păcatul în lumea naturală, frumusețea și măreția semnăturii lui Dumnezeu. Te încurajez să revii la această practică a credinței curate în Dumnezeu.

Articolul 273 – Șapte apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro