274 – Tabu

Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: „Să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. Exodul 19:12

Momentul proclamării Legii pe Sinai trebuia să fie o ocazie impresionantă pentru a produce mutația necesară în viața și comportamentul poporului ales, așa că Moise a fost instruit de Dumnezeu să stabilească anumite limite spațiale dincolo de care era interzis poporului să treacă.

Lecția despre lucruri interzise este de o mare valoare pentru postmodernismul care ne invadează existența cu secularizarea care îl acompaniază. Lucrurile care trebuie respectate cu sfințenie sunt demantelate de natura lor inefabilă și sunt considerate comune și accesibile oricui.

Una dintre caracteristicile Babilonului este disprețul față de lucrurile sfinte. Din acest punct de vedere Babilonul mistic în care intră și secularizarea (că este destul de larg să cuprindă orice formă de sfidare la adresa lui Dumnezeu) are un precursor extrem de impresionant în ultima noapte a lui Belșațar. Când lucrurile tabu de la templul din Ierusalim aflate în custodia imperială au fost profanate, decretul divin a și fost pus în execuție.

Ce lucruri Tabu mai avem astăzi care nu ar trebui atinse sau secularizate? Ce s-ar întâmpla dacă familia ar fi un lucru tabu, dar proprietatea, dar adevărul, dar Biblia, dar oricare al lucru aflat în slujba lui Dumnezeu?

Există margini ale curiozității umane care ar trebui limitate și respectate ca atare. Ce ar fi dacă demnitatea umană ar fi respectată cu adevărat, dacă drepturile și libertățile umane ar fi sfinte? Dacă ziua de închinare și Cuvântul lui Dumnezeu s-ar bucura de infailibilitatea conferite de binecuvântarea și sfințenia Autorului lor? Ce ar fi?

Articolul 274 – Tabu apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro