276 – Altercație

Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a izbăviților, a Cirinenilor și a Alexandrinilor împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan. Faptele 6:8, 9

Cearta de vorbe nu este o simplă ocară proferată de cei nemulțumiți sau iritați. Cel vizat scoate sabia Duhului pentru a apăra adevărul pe care îl reprezintă. Uneori, lucrurile degenerează, cum este acest caz, iar rezultatul este un martir și o șleahtă de nemernici. Printre ei se poate afla totuși un Pavel în devenire. Sămânța sângelui vărsat va rodi curând la porțile Damascului un om nou. Pare să fie o lege că lucrurile mari se săvârșesc cu sacrificii mari, dar care merită. Valoarea jertfei este conferită de valoarea vieții dăruite.

Altercația are valoare, adică merită efortul și prețul, dacă subiectul care o determină este suficient de important pentru momentul acela, adică dacă este Adevărul Prezent. Unii ar putea motiva că omul lui Dumnezeu nu se ceartă, dar nici nu trebuie să fie atât de blând încât să lase lupul să mănânce oile. Să fim rezonabili. Tăcerea are vremea ai și cearta își are vremea ei. Curios că Stefan rămâne impecabil și neprihănit în ciuda balamucului în care trebuie să supraviețuiască ideologic. Cât despre supraviețuirea fizică, se pare că nu este totdeauna cea mai importantă. În perspectiva câștigului veșnic, prețul vieții este socotit diferit față de optica strict materialistă.

Când se ridică norii aversiunii, întrebarea de studiu este: Care timp a sosit, al tăcerii sau al duelului nobil de vorbe?  Din bătaia laptelui se alege untul și zerul, dar și acesta de pe urmă este plin de vitamine rare și nutrimente. Gândește-te dacă merită prețul și efortul!

Articolul 276 – Altercație apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro