100 de zile de rugaciune

279 – Baliverne

 

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării . 1 Timotei 1:6, 7 

Balivernele constituie un simptom al superficialității spirituale. Lipsa de interes pentru lucrurile spirituale duce la ocuparea timpului cu nimicuri și fleacuri. Noi nu putem fi neproductivi în ce privește interacțiunea cu cei din jur. Dacă nu ne ocupăm timpul cu lucruri serioase și constructive, începem să batem câmpii iar vrăjmașul sufletelor folosește ocazia pentru a ne sugera și inspira cu o mulțime de vorbe de clacă, structurate mai ales sub formă de bârfă. Aceasta constituie o preocupare care poate stârni o cantitate enormă de imaginație răutăcioasă și contraproductivă.

Chiar dacă bârfa ca balivernă poate aduce un liniștitor sentiment de superioritate prin compararea situației personale cu situația mult amplificată maladiv a persoanei bârfite, această practică poate distruge demnitatea personală a celui bârfit și a bârfitorului și implicit și relația acestora și a altora implicați în vârtejul amețitor la răutăților mărunte, dar abrazive.

Vindecarea de balivernită poate veni numai printr-o examinare serioasă și luminată de Duhul care caută cu gelozie recuperarea sufletului nostru din fascinația derutantă a vorbirii cu păcat. Prin puterea divină va apare o repulsie față de minciuna cochetă a balivernei ieftine. Chiar dacă greșeli de gramatică emoțională mai pot apărea după reconvertire, baliverna ca practică de fond va face loc unei vorbiri înțelepte și dreasă cu sare. Chiar așa.

Articolul 279 – Baliverne apare prima dată în Redesteptare si reforma.