280 – Balustradă

Când zidești o casă nouă, să-ți faci un pălimar împrejurul acoperișului. Ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea. Deuteronomul 22:8

În lista de prescripții pentru viața prosperă din Canaanul promis este și această mențiune cu privire la împrejmuire terasei cu un parapet care să protejeze viața celor care s-ar afla în zonă. Această prescripție ne arată nivelul foarte ridicat de norme care să asigure un climat de detașare și siguranță din spațiul de locuit al poporului ales. Sigur că atenția fiecărei persoane este importantă pentru a evita accidentele casnice, dar mult mai sigură este asumarea responsabilității constructorului de a marca în mod corespunzător locurile periculoase și a se asigura că a făcut ceva concret pentru a preveni accesul accidental al persoanelor sau animalelor în locuri care le-ar putea primejdui viața.

Sigur că dacă cineva ține neapărat poate ignora balustrada și poate sări peste ea, dar acest lucru nu mai este în responsabilitatea constructorului sau a proprietarului, intră deja la riscuri pe propria răspundere. Uneori scrie pe câte un ambalaj sub forma unei pungi de plastic că aceasta poate produce moartea prin sufocare dacă este trasă pe cap de către un copil, de exemplu. Mențiunea nu este chiar gratuită pentru că îl exonerează pe producător de responsabilitatea unor eventuale accidente funeste care ar putea avea loc din curiozitate sau neștiință.

Dumnezeu a înconjurat singurul loc periculos din Eden cu o balustradă invizibilă dar foarte evidentă. Omul nu avea nici o altă interdicție de ținut minte. Aceasta era singura de care trebuia să țină cont. Dintr-o altă perspectivă, vrăjmașul a plantat o capcană foarte atractivă chiar în locul împrejmuit. Când omul s-a aplecat peste balustradă și a căzut în gol de la mare înălțime, acesta a rămas fără scuză în fața lui Dumnezeu care îl căuta cu inima strânsă prin răcoarea ultimă a grădinii.

Actualmente numărul balustradelor divine s-a înmulțit până la zece cu o mulțime de extensii și aplicații. Rolul lor este de a ne apăra libertatea și liniștea sufletească, dar dacă din obișnuință și rea-voință forțăm barierele și balustradele lăsate, ne putem lecui întorcându-ne la locul faptei și oferindu-I lui Dumnezeu ocazia să refacă zona avariată de noi și să așeze lucrurile din nou în ordine ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, pe cheltuiala Lui. Cu regretul de rigoare putem să ne reluăm drumul în ascultare prin credință.

Articolul 280 – Balustradă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro