283 – Calvar

Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al Căpățânii care în evreiește se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit. Ioan 19:17,18

Există locuri în geografia spirituală care sunt pline de atâta semnificație încât nu ajunge o viață întreagă pentru a aprofunda suficient taina care s-a săvârșit acolo. Calvarul este unul dintre acestea. Și pentru că viața aceasta nu este de ajuns pentru a dezvălui misterul suferinței  Fiului lui Dumnezeu pentru salvarea noastră, urmează ca veșnicia viitoare să fie înnobilată cu o asemenea favoare. De fapt, din noile dezvăluiri ale Golgotei se va naște perpetua adorație a celor răscumpărați de Domnul.

Cu siguranță că Golgota este locul celei mai mari bătălii din Marea Luptă și locul celei mai strălucite victorii din întreg Planul de Mântuire. Aparent, la Golgota a avut loc cea mai mare pierdere de pe câmpul de luptă al răscumpărării noastre. Căpetenia oștirii Domnului Și-a pierdut viața pe linia frontului în încleștarea cu dușmanul. Dar această pierdere este cel mai mare câștig pentru că astfel a fost plătit prețul dezrobirii și despresurării noastre.

Pavel face o declarație șocantă când spune că și el a fost răstignit împreună cu Hristos. Virtual și noi am fost răstigniți împreună cu Hristos ca să putem trăi o viață nouă. Botezul nostru prefigurează înhumarea și învierea împreună cu Hristos.

În drumul spre destinația noastră eternă, Calvarul este locul inevitabil, punctul strategic major unde se despart apele, cele care curg spre viața veacului ce va să vie de cele care se scurg în neființă și pierdere veșnică. Contemplând acest loc, viața noastră capătă adevărata consistență și valoare. Acolo a fost cântărită valoarea omenirii întregi și valoarea fiecărui individ în parte, valoarea ta și a mea.  Cum vom sta noi nepăsători față de o mântuire atât de mare?

Articolul 283 – Calvar apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro