285 – Datină

Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Coloseni 2:8

Tradițiile joacă un rol important în viața socială și constituie o parte evidentă a fiecărei culturi în care creștinul este chemat să supraviețuiască liber și confortabil. Unele dintre datinile oamenilor nu contravin adevărului divin și ar putea fi înregimentate eficient în modul nostru de a ne înțelege și îndeplini misiunea. Alte tradiții sunt contrare învățăturii explicite a Scripturii și atunci trebuie să găsim o soluție de a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Avem un model excepțional în viața și lucrarea publică a Învățătorului oamenilor care atunci când era confruntat cu datinile poporului Său a reacționat explicit aducând lămuriri cu privire la principiile biblice și impactul acestora asupra tradițiilor. Una dintre aceste discuții a fost în legătură cu obiceiul donării bunurilor personale către Templu fapt ce îl absolvea pe donator de orice fel de datorie de a îngriji și susține pe cei aflați în grijă, părinți, copii, etc.

„Frumos ați mai desființat voi porunca expresă a lui Dumnezeu în favoarea datinii voastre,” a fost reacția Învățătorului, arătând motivul pentru care o asemenea datină încalcă principiul divin al Decalogului, motiv pentru care nu poate fi obligatorie pentru urmașii Lui.

Soluția ieșiri din dilema culturală pe care o poate crea o anumită datină a oamenilor este respectul și considerația superioară față de Biblie ca sursa principală de autoritate în materie de conștiință. Aici trebuie făcută o mențiune și anume: numai călăuzirea Duhului ne poate conduce la o înțelegere și interpretare corectă a principiilor divine și evitarea capcanelor literalismului lipsit de logică și convergență. Când cerem călăuzirea lui Dumnezeu în înțelegerea voii Sale, putem fi siguri că este bucuria și plăcerea Lui să ne trimită înțelepciunea care vine de sus.

Articolul 285 – Datină apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro