286 – Eclipsă

Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric și luna, în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. Ioel 2:30, 31

Eclipsele sunt momente cosmice când lumina soarelui este obturată de interpunerea lunii făcând ca lumina zilei să fie stingherită într-un mod straniu și prevestitor de nenorociri. Animalele și oamenii încep să se poarte bizar și pentru o vreme efectele evenimentului vor persista în amintire până când se vor stinge treptat.

Eclipsele pot fi studiate după o formulă de fizică și matematică cerească, fapt ce le face predictibile pentru viitor și stabilite cu exactitate pentru trecut. Dar întunecimea de soare împreună cu celelalte manifestări cosmice descrise în cartea profetului Ioel nu face parte dintre evenimentele predictibile, astfel încât chiar și cercetătorii din domeniu să poată fi convinși de caracterul excepțional al acestui fenomen. Noi le considerăm semne ale timpului sfârșitului de lume. Rostul lor nu este acela de a crea panică generală ci de a confirma predicția divină care ne atrage atenția că venirea Domnului este aproape, fapt ce ne determină să ne pregătim și să fim pregătiți.

Știind că istoria se precipită spre propria ei încheiere, spectacolul unei eclipse autentice de lună sau de soare poate să fie un moment de revelație cu privire la modificarea relației noastre cu universul creat al lui Dumnezeu. Așezarea din nou a lucrurilor ne va da posibilitatea să privim astrele din jurul nostru sau din universul îndepărtat nu doar ca pe o realitate privită de la distanță, înlănțuiți de planeta albastră, ci ca pe o posibilitate de cercetare la fața locului, în condițiile unei vieți eterne și perfecte. Eclipsele pot fi o modalitate de a vedea modul în care cerurile spun slava lui Dumnezeu și de a învăța primele litere și semne din limba în care o zi vorbește alteia despre El.

Articolul 286 – Eclipsă apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro