287 – Ecloziune

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Geneza 1:2

Mișcarea Duhului este descrisă în traducerea lui Martin Luther ca ecloziune, în ideea că în urma acestui proces urma să se nască lumea. Aluzia lui Luther la perioada de clocire a ouălor pentru a scoate pui pare destul de sugestivă. La fel cum oul nu prezintă nici un fel de viață privit de la exterior, la fel și starea de TOHU WABUHU (pustiu și gol) nu pare să promită ceva. Dar la un semn și o poruncă din partea lui Dumnezeu viața începe să se arate la fel cum oul începe să se spargă sub ciocăniturile dinăuntrul lui pentru ca ghemotocul galben plin de gingășie să-și facă intrarea în lume.

Ecloziunea poate fi și o metaforă în sensul că clocirea minții face să se nască proiecte. Dacă gândul inițial al ecloziunii minții este bine ales, ne putem aștepta ca să dăm naștere la un plan de calitate, Dar, vai, dacă am ales un ou de bazilisc clocirea lui va face să se nască un șarpe, adică simbolul la tot ce poate produce mintea mai rău.

Una dintre cele mai mari deșertăciuni pe care le cunoaște această lume, dar argumentată cu cea mai puternică logică și logistică este industria de apărare (numită eufemistic), de fapt este industria distrugerii de bunuri și a omorârii în masă a oamenilor. Domeniul militar, adună cele mai înzestrate minți pentru a cerceta cum se poate face răul cât mai bine și binele cât mai rău. Laboratoarele de cercetare ale armatei sunt niște imense clocitoare care vor scoate cei mai periculoși pui.

Lasă că nici biserica nu este scutită de clocirea ouălor de bazilisc. Organizația religioasă aflată la putere pe vremea Mântuitorului și-a pus serios mintea la treabă pentru a inventa un scenariu prin care să anihileze un Învățător incomod care îi strica socotelile.

Putem cobori la nivel individul, eu și tu. Ce ouă se află în cuibarul minții noastre și pe care le întoarcem cu grijă pe toate părțile să fie treaba bună atunci când vine termenul? În funcție de alegerea inițială va fi rezultatul final. Să mai verificăm din când în când ce avem acolo sub țeastă pus la ecloziune să nu ne pomenim cu o droaie de monștri pe care nu-i mai poate stârpi nimeni. De dorit ar fi să nu avem nici o dificultate dacă ar ști și ar vedea și alții agenda noastră ascunsă.

Articolul 287 – Ecloziune apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro