294 – Laic

Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. Evrei 12:16

Am ales acest text biblic pentru a atrage atenția că pentru dicționare „laic” nu înseamnă ce spunem noi când zicem „un membru laic”. Noi ne referim la cineva credincios, poate mai credincios decât clerul, dar dicționarele îl consideră pe un membru laic detașat de viața spirituală privată și sau publică. În cazul dicționarelor, un membru laic poate fi Esau, de exemplu, Esau fratele lui Iacov pe care Pavel îl dă de exemplu pentru a ilustra ce înseamnă a fi lumesc și nu ar trebui să reprezinte biserica sub nici o formă.

Înclin să cred că Pavel nu vrea să spună că Esau a fost și desfrânat. Poligamia sa nu poate fi condamnată ca desfrânare, mai ales în contextul secolului al XVI-le î.Hr. Ajunge că era nespiritual, iar pofta sa după o ciorbă de linte asezonată cu tot felul de ierburi aromatice, aburindă și apetisantă a fost mai atractivă și mai prețioasă pentru el, decât privilegiile spirituale pe care le avea. Este adevărat că imoralitatea sexuală se alimentează din același fond sufletesc întreținut mai degrabă de instinctele primare decât de valori și principii morale. Așa definesc dicționarele un laic.

În acest  caz se poate face unul din două lucruri. Ori nu mai folosim cuvântul laic cu referire la credincioșii din biserică, ori facem o petiție la dicționare să fie mai înțelegătoare cu credincioșii care nu fac parte din personalul de cult. Nu am credința că dicționarele vor accepta să rezolve problema sub motivul că ele nu fac altceva decât să consemneze realitățile limbii. Știm cu toții că nu este numai așa, dar lasă.  Așa că a doua variantă mi se pare o luptă cu morile de vânt și mă rezum la prima posibilitate. Ar mai fi o variantă: să nu mai facem așa de mare diferență între clerici și membrii bisericii. Pavel ne învață că nu ar trebui să existe clase și segregări, eventual caste, în biserică, deoarece în Hristos nu mai sunt deosebiri (vezi Galateni 3:26-29). Poate că recunoașterea preoției tuturor credincioșilor mai trebuie scoasă din când la lumină și pusă în funcțiune să nu ne trezim că am devenit cu toții frivoli și laici ca Esau, care nu mai avem ce căuta în biserică. Noi suntem toți frați în Hristos Isus, fii ai aceluiași Tată bun și iubitor. Să ne manifestăm și să ne considerăm ca atare.

Articolul 294 – Laic apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro