295 – Magi

Iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Matei 2:1, 2

Niște magi din Răsărit puteau să fie preoți ai lui Zoroastru, zeitate solară la perși, foarte respectată în toată antichitatea și cu influențe clare în creștinism. Prin numele, poziția și funcția lor nu ar fi trebuit să se asocieze sub nici o formă cu Mesia al evreilor, dar iată că lucrurile nu au stat așa. Magii au străbătut o cale lungă, obositoare și costisitoare pentru a se convinge de modul cum s-a împlinit o profeție de-a lui Balaam la care aveau acces și pentru a se asigura că au acordat respectul cuvenit unei apariții așa de importante cum ar fi trebuit să fie „Steaua care răsare din Iacov”.

Nu ar trebui să ne grăbim să-i afurisim pe magi și să le cerem să ne lase în pace. Am putea privi cu mai multă bunăvoință dorința lor de a căuta ceva mai bun decât lucrurile cu care erau obișnuiți prin natura ocupației lor. Ceea ce mi se pare interesant este că în timp ce magii caută la Ierusalim pe Mesia, Nietsche îl caută pe Zarathustra și pe Zoroastru. Asta ca să se închidă cercul căutărilor, cumva. Probabil că Nietsche se gândea că dacă Dumnezeu a murit trebuie căutat altceva sau altcineva care să-l înlocuiască și atunci nu mă mai mir de migrenele care i-au făcut viața un calvar. De fapt, și fără durerile de cap viața sa nu ar fi fost mai roză.

Dar să revenim la magi. Ceea ce este interesant este că Dumnezeu a onorat osteneala lor și li s-a făcut favoarea să-L găsească pe Cel căutat,  să I se poată închina și să-și prezinte darurile care s-au dovedit chiar foarte bine-venite pentru familia lui Iosif și Maria. Magii au trăit un sentiment de maximă împlinire ca rezultat al efortului și căutările lor, iar Dumnezeu i-a considerat suficient de importanți și vrednici de încredere pentru a li se descoperi să le indice drumul de întoarcere. Magii nu au avut nici un fel de dificultate să urmeze drumul prescris de Dumnezeu, dar acest lucru mă pune pe gânduri. Dumnezeu vrea să ne îndrume pe toți la Hristos chiar dacă nu trebuie să facem o călătorie așa de lungă, deoarece Hristos însuși a venit aproape de noi. Dacă am fi dispuși să-I aducem darurile cuvenite, cât de plină de lumină ar fi viața noastră și lumea din jur datorită luminii din viața noastră?

Articolul 295 – Magi apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro