296 – Narațiune

Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi…am găsit și eu cu cale…să ți le înșir unele după altele. Luca 1:1, 3

Povestirea rămâne una dintre cele mai eficiente prezentări ale Evangheliei. Pe vremea scrierii și transcrierii Evangheliilor, ele circulau de zor în formă orală, povestite și repovestite până s-au coagulat ca o saga numai bună pentru a fi consemnată în scris. Luca, nefiind martor ocular, a trebuit să facă muncă de documentare luând interviuri, stând de vorbă cu martorii și apoi organizând materialul în forma unui document care este de fapt o narațiune prin excelență.

Știm cu toții, cu mic, cu mare cât de mult ne plac poveștile de la cele mai banale la cele mai serioase și impresionante. Am ascultat povestirea în mod nemijlocit din partea lui Jon Dybdahl, deschizător de drumuri în misiunea adventistă din Thailanda despre o mulțime de lucruri interesante privind misiunea transculturală în care era expert. Una dintre aceste narațiuni se referea la o inițiativă a unui puternic lider religios din Thailanda care dorea să construiască un mare complex intercultural pentru uzul turiștilor așa că a dorit să știe care ar fi propunerea unui misionar adventist cu privire la zona creștină a complexului.

Jon Dybdahl a stat puțin pe gânduri și a început să povestească despre faptul că Dumnezeul creștinilor a venit pe pământ și a spălat picioarele discipolilor Săi. Jon știa foarte bine detaliul cultural cu privire la concepția orientului despre talpa piciorului care este privită ca partea cea mai necurată a corpului cu care avem legătura cu lumea rea și decăzută. Arătarea tălpii piciorului poate fi considerată unul dintre cele mai josnice gesturi pe care cineva l-ar putea face. După ce a ascultat cu atenție povestirea lui Jon, liderul religios a rămas în tăcere circa o jumătate de oră și nu-și mai putea reveni din uimire. Așa ceva nu auzise niciodată și a început să ceară o mulțime de detalii despre un asemenea Dumnezeu. Asta da, evanghelizare. Eu am să mă străduiesc să spun cât mai bine și frumos cea mai bună poveste adevărată din câte există, pentru că oamenii au așa mare de nevoie de narațiuni ca aceasta. Poți încerca și tu.

Articolul 296 – Narațiune apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro