297 – Obișnuință

După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Luca 22:39

Rutina zilnică are două trăsături contradictorii. Pe deoparte, viața este mai ușor de administrat și nu mai presupune prea mult efort de evaluare și planificare, deci o economie de timp și energie. Pe de altă parte, obișnuința riscă să șteargă semnificația lucrurilor esențiale pentru viață.

Pentru Învățătorul oamenilor rugăciunea din grădina Ghetsimani era un obicei plin de semnificație, iar de data aceasta avea ceva atât de important de făcut în rugăciune, încât pentru prima și ultima oră El a solicitat pe câțiva dintre ucenici să I se alăture, pentru că subiectul rugăciunii Sale Îi umplea inima de tulburare. Păcatul meu și al tău și al lumii întregi din toată istoria omenirii Îi umplea inima de o stare sufletească pe care nu o vom putea înțelege niciodată. Am încercat odată, în timp ce așteptam pe cineva din familie să fie adus din sala de operație, să alcătuiesc o listă de emoții pe care le induce păcatul în suflet. Am ajuns până pe la 77 de presupuneri dar, mi-am dat seama să sunt numai la începutul listei.

Pentru Răscumpărătorul lumii, grădina Ghetsemani pe care o vizita din obișnuință a devenit în mod conștient și prin alegere o scenă de primă mărime a Marii Lupte și una dintre cele mai mari victorii ale misiunii Sale pământene. Pentru toți ucenicii, inclusiv cei trei solicitați insistent de trei ori să I se alăture, tiparul de somn era mult mai puternic decât solemnitatea momentului.

Cum folosim obișnuințele noastre cele de toate zilele? Mă refer la obișnuințele cele bune, bineînțeles. În mod obișnuit ne facem studiul și rugăciunea. Foarte bine! Dar mai sesizăm oare dramatismul Marii Lupte și biruințele sau sacrificiile pe care aceasta le presupune. Haideți să punem viața pe pilor automat, dar să rămânem în carlingă cu ochii pe monitoare și busolă pentru a interveni prompt, conștient și eficient ori de câte ori este cazul. O zi mai bună să aveți!